adevarat

Rolul de paiaţă

Atât de mult
am exersat murirea
încât nu am să ştiu
nici eu
când am să mor,
probabil şi atunci,
ca şi acum,
am să tot joc
un rol de muritor...
ştiu că moartea
nu mă ia în seamă,
am liber de la ea,
sunt demodat,
îmi zice,
- mă amice,
în rolul meu
atât de bine ai jucat
că mi-am permis şi eu
concediu adevărat,
eşti primul muritor

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tămâioasa românească

E-o licoare pentru zei,
Împăraţi şi regi; de-o bei,
Te simţi rege, împărat,
Sau un zeu adevărat.

De Cotnari sau Drăgăşani,
Panciu, Huşi, Coteşti, Tohani,
De Pietroasa, Nicoreşti,
Valea Călugărească, Iaşi sau Odobeşti,

Dealu Mare sau Merei,
Recaş, Miniş sau Jidvei,
Tămâioasa românească
Cine-o face să trăiască!

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (15 mai 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pojar

Pojar sub verdele de jad...
Desupra ploi de stele ard
Şi din adâncuri de vulcan,
Prohod de vise şi de ani.

Din veri de vis m-am înălţat
De vară, spre a fi bogat
Şi-n rod de ploaie renăscut
Revin cuvânt pe-acest pământ.

Sunt spic de grâu ori trandafir,
Mi-e plânsul cânt şi vals sublim
În zâmbete m-am întrupat,
Sunt vară cu adevărat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clasa Zero e ceva!

Am aflat că unii zic:
"Clasa Zero e nimic!
E uşor, e multă joacă,
Nu se poate să nu-ţi placă..."

Însă eu vă spun aşa:
Clasa Zero e ceva!
Ori la sat, ori la oraş,
Ca un pui de românaş

Am program adevărat
La dejun, la îmbrăcat,
Şi de-acuma sunt mereu
Mai atent în drumul meu.

Să se spună despre mine
Că sunt harnic, ce minune!
Şi vă spun din nou aşa:
Clasa Zero e ceva!

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza (august 2012)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Z)baterea de zi

o lucrătură cu adevărat
minusculă: nu
aproape nimeni n-ar paria pe distinsul poet
într-o cursă de fond cu obstacole permanente
mai degrabă s-ar
încrede mulţimea în vocea forjată a unui
fierar mercenar
(?!) – da
o lucrătură cum nu s-a văzut
publicată vreodată pe motiv de micime a lente
lor sentimente abia exprimate în z
baterea de zi
cu zi către noaptea
acelei creaţii primordiale de un răsunet
mai mult decât centenar

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El îi spune

El îi spune că pământul e plat ca o tipsie –
El ştie cum stau lucrurile – deci, nu mai e nimic de-adăugat.
În altercaţii lungi şi violente, şi dovezi o mie,
Ea încearcă să-i demonstreze că nu-i adevărat.

Dar el, as în a jongla cu argumente-n tot ce susţine,
Declară că probele-aduse de ea nu au nicio valoare
Şi-i cere să nu mai ţipe la el, c-aude foarte bine.
Ea n-are cum să-învingă, căci el e-înfipt bine pe picioare.
Planeta-şi continuă parcursul. O sferă călătoare.

poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte nerostite

În seara aceea păreai oarecum altul, aveai chipul tăcut, ochii mai trişti ca altă dată. Îti simţeam sufletul greu şi nu ştiam cum să-ţi spun "sunt aici!"
Simţeam că mă priveşti, dar ştiam că nu mă vezi cu adevărat.
Aş fi vrut să mă cuibăresc în sufletul tău, sau mai bine să fi făcut schimb de suflete, să ne cunoaştem pe de rost.
Nu mai vreau să mă îmbrăţişezi fără să mă iubeşti.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

10 porunci ale democraţiei

Nu omorî, te omoară ei cu sistemul de sănătate şi pensii...
Nu judeca, judecă doar banii...
Nu fura, fură ei şi pentru alţii
Nu-ţi fă idoli falşi, ei există cu adevărat!
Nu preacurvi, deja le eşti închinat
Nu minţi, e dreptul lor de tine votat
Nu râvni la bunul altuia, are cine cu neruşinare
Nu vorbi de rău, te batjocoresc ei
Nu cerceta, te ascultă ei
Să crezi numai în ei, sunt dumnezei

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum

Hai să ne despărţim acum,
În termeni oarecum neutri
Şi să sărim în două luntri,
Ce se vor întâlni postum.

Acum să ne luăm adio,
Aşa ar fi civilizat
Şi să-mi trimiţi neapărat
Uitarea, dacă vei găsi-o.

Iubirea? Cred c-a existat,
Dar e acum în altă barcă,
În ochii ei se-neacă parcă,
Un infinit adevărat.

Şi veacul se transformă-n scrum,
Civilizaţii stau la pândă,
Iubire, grea ca o osândă,
Hai să ne despărţim acum.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martie 2020

Afară e atâta primăvară,
Noi ispăşim pedepse fără vină;
Durerea lumii-ajunse să ne doară,
Pământu-ntreg se află-n carantină!

Ni-e interzis să vedem pomii-n floare
Şi nu ne mai îmbrăţişăm copiii;
Mă-ntreb, nu cumva noi murit-am, oare,
Deja... şi, disperaţi, facem pe viii?

Am uitat să fim oameni şi prieteni,
Ne-am tot respins, ne-am tor îndepărtat;
Iar Dumnezeu ne-arată-n aceşti termeni,
Ce-nseamnă singuri cu adevărat!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!