a se min�i pe sine �nsu�i

* * *

Pierd nopţile gândindu-mă la tine
Când aş putea veni să te-ntâlnesc
Nici dragostea nu-mi iese foarte bine
Când intr-un ea visând că te iubesc.

Se lasă înşelată noaptea toată
Dar dimineaţa, când îs dat afară
Se culcă şi rămâne supărată
Intrând în sine până către seară!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De luat aminte

Ah, ce poate omul cere?
Ce-i mai bine: pacea-n sine?
Să se-agaţe cu putere?
Să se vânture-i mai bine?

O căsuţă să-şi dureze?
Corturi să ridice-n cale?
Stâncii să se-ncredinţeze?
Chiar şi stânca se prăvale.

Ce îmi şade, n-o să-ţi şadă!
Fiecare să vegheze,
Unde-i locul să se-aşeze
Şi cum stă ca să nu cadă!

poezie celebră de Goethe din Cântece, traducere de Maria Banuş
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dor

În câmp energetic
Fiecare poem
E un gradient
Cu iz emoţional
Un vector
De sine mişcător
Răsărit
Din sintagme
Ingenui
Replică vie
La inspiraţie
În formulă
De iniţiere
Născut subtil
Ca un ideal
Din raţiune
Un îndemn
Ascendent
Cu efect de halo
Traseu serafic

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (23 aprilie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertate

Voi clădi din cuvinte
un trup gânditor...
Atât de viu, încât înainte
ne va străluci tuturor

Nu va fi vertical,
nici sferă nu va fi...
E numai cu sine egal,
şi nu-l vom putea privi

E o stare de început,
care să piară nu poate...
E întrupare de absolut...
O voi numi Libertate.

poezie de Emil Almăşan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau căpiţele de vorbă

Stau căpiţele de vorbă sprijinite doau în sine,
Stau în lunca de iubire într-o mare doar de bine,
Precum înţelepţii vremii, cuşmele pe spate date,
Priveghează-n contemplare ce a mai rămas din sate.

Câinii latră pe la porţi ca sa intre, nu să iasă,
Veşnicia trasă-n roată, scurt tăiată e de coasă,
Caii veştezi se anină de portiţe scârţâinde,
Oamenii încovoiaţi de gânduri nu mai au vătrai în tinde,

Stau căpiţele de vorbă, nu sunt poale, nu sunt ii,
Sprijinite doar în sine, nu ni se mai nasc copii,
Însă-n vorba lor de veacuri ele ştiu că demnitatea
Este să sfidezi prezentul să nu-ţi negociezi dreptatea,

Al meu suflet pe coline lânga ele stând în taină,
Cu privirea sus spre ceruri, descălţat şi fără haină,
A primit botezul vieţii, ancestrala noastră carmă
Care-atunci când e rănită se transformă într-o armă,

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire

M-am întors din întuneric,
Sau de unde am fost rătăcind.
Încerc să-mi amintesc că trăiesc
Şi că pot să-mi doresc,
Să-mi îndeplinesc visuri.
Las fricile şi teama de necunoscut,
Mă regăsesc în sine.
Şi chem fericirea să mă inunde!

Dumnezeu este cu mine!
Viitorul, nu-i trecut.

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hangar 18

La grădina de vară
aşteptam noaptea cu seminţe
de chitară
eu te luam de talie
afară
se auzeau cum filmele în gară
veneau cu tot cu şine
în august când e vară
iar noaptea voia în ziuă să dispară
cu tine şi cu mine
prin dos... prin gang
pe după-alimentară!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezent

Poem de sine stătător
Un răsărit continuu
Ca un reper
Pe plaiuri
Ce nu mai apune
Doar se transmite
Din vreme în vreme
Ca să renască
La timp perpetuu
Ca pasărea Phoenix
Mai înainte de regres
Adecvat la propriu
Potrivit în comun
La limita pertinenţei
Călăuză enigmatică
Dintre trecut şi viitor.

poezie de David Boia (26 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marină

Înfăşurat într-un val
strângând în braţe un peşte
simt malul cu iarbă natal,
cum mă izbeşte.

Înfăşurat într-un corp,
strângând în sine un cuget,
mi-e strigătul orb
lovit de un muget

Înfăşuat într-un semn
cu gura pe-o cifră,
te-aud cum mă chemi
dulce hidră.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Măreţia frigului (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raport de complezenţă

Minciuna prinţe ne demască
Aici se moare în tăcere
Fiecare om devine-o mască
Râzând de propria-i durere

N-ai să duci la cap nici o anchetă
Interesul are mâna lungă
Cu bănuţii strânşi din câte-o chetă
Pe răboj mai tragem câte-o dungă

Cei mai mari o duc întruna bine
Oricine-ar fi în vârful piramidei
Lăcomia-şi trage pentru sine
Partea din strădania omidei

Vei pleca-ntocmind doar un raport
Şi trăgând de păr nişte concluzii
Businessul rămâne doar un sport
Zarurile - la cheremul muzii

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!