a �ti pe de rost

Ai noştri visători

"N-am bani şi-i rost de-a face treabă,
Că atâtea ştiu..., plin de idei!
Nici timp n-am; muncă ar fi degrabă...
D-altul s-o facă... să-mi dea lei!"

Aşa-i de când tot ştiu, e-o vorbă
La noi... tot să ne-asociem;
Noi cu vorbit, ţuică şi ciorbă...
Investitorii-i agreem!?

Să vină, să ne umple punga,
Că-s plini de bani şi vrem şi noi;
Europeni, cu străzi... noi dunga
De var!? Care, pline cu... boi!

Mândreţe de frumoşi şi harnici;
Buni spărgători de... coduri! Cozi
Le facem la puşcării... Amarnici
Să fie şi ei... proşti nerozi!?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup de dună

Mi se pare că scriu
cu slove de permafrost
mult şi poate fără rost..

Dar ce pot face, pustiu
când nu sunt lângă tine
pentru a uita de mine.

Mă rătăcesc în poezie
acolo codrul şi râul mă ştie
povestindu-i a ta feerie.

Şi când te-or zări să-ti spună
dorul ce mă alungă si adună
ca un trup de dună

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictura

Cu ochii negri de tăciune
In gândul meu pătrunse-anume
Ca să imi spună pe de rost
Ce-i mâine, azi si ce a fost

Ţinea in mână un decar
Si-l flutura intr-un bazar
Unde picturi erau aduse
Din case vechi demult apuse

M-apropii si sunt fascinată
O-ntreb de cine e pictată
Ea imi raspunse cu regret
-De un boem.... şi-s amanet.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din perspectiva unui suflet mort

Mâinile imi sunt legate nu le pot mişca
Zăpada de pe mine este foarte grea,
Mai aveam de spus, mai mult de un cuvânt,
Dar fără rost că acum sunt sub pământ.

Cred că timpul meu soseşte
Pământul de pe mine ma orbeşte,
Buzele-mi sunt vinete, picioarele dezmembrate
Eu si tăcerea, eterna singurătate.

poezie de Ana Costache (8 ianuarie 2020)
Adăugat de Ana Costache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cutia

sunt inchisă
ca o mică bijuterie
intr-o cutie
-care cutie?
-inima mea!
să evadez ce rost are?
mă simt bine acolo
cu mine insămi
de acolo nu văd nimic
dar cei care trec
pe lângă mine
ce cred oare?
işi spun cu nepăsare
s-a-nchis in ea
-care ea?
-cutia... cu inima mea.

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea schimba tot,

Zilele se scurgeau mereu la fel,
Iar restul vieţii un deja vu fidel,
Ca un dvd zgariat cu un film prost,
Difuzat intr o sală goală fără rost.

Ai apărut de nicăieri
Pe un nor ce aduce adieri,
Mi - ai stors o frezie
Parfum de zane, cu discreţie.

Si am băut din apa salvatoare,
De viaţă nouă dătătoare,
Mi ai picurat speranţă,
In ceaiul nostru de dimineaţă.

Mulţumesc Iubire că te-am întâlnit,

poezie de Filip Petrica
Adăugat de Filip Petrica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebarea

o întreb pe ea: acum ai putea
să te dezbraci de formă
pe fb
să văd şi eu cum îţi e paginată
carnea fluturată în virtual? ea
spune că da şi nu se dezbracă
atunci
o mai întreb o dată şi nu
o mai întreb altă dată şi nu
mai are rost să întreb
uite aşa
la nesfârşire la nesfârşire da
de ce
nu se dezbracă frumoasa la
comenzile mele?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa cea lentă

Fără-ndemn intrăm în toamna
Cântecului plin de frică.
Nici o aripă de înger
Aerul nu-l mai despică.

Mâna spre pământ se lasă,
Pipăie-ntre ierburi rana
Larg deschisă. De sub pietre
Şerpi clociţi prelingu-şi zeama

Ce-o sorbim c-o poftă veche
Până mintea ni se strică.
Fără rost intrăm în toamna
Sufletului plin de frică...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

De ce m-arunci în apă, să mă-nec
Şi mă prinzi de pântec?
Un peşte mă-nghite, cu sete
Şi m-aruncă de-un perete.
Oare mi-a venit ceasul
Să uit tot ce-a fost?
Pe sus, nu merg cu nasul,
Iar viaţa are rost.
Să-mi urmez visul tare aş fi vrut,
Dar tu mă împingi în necunoscut,
Cu mâinile goale, mă obligi să lupt;
Off! Mare, ce vrei să-mi faci cunoscut?

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge o inimioară

Plânge-o inimă de fată
În grădina dorului,
În suspine zdrumecată
Şi nu spune nimănui.

Ar pleca, nu ştie unde?
Ar mai sta, nu are rost!
Cum să facă să mai uite,
Să nu ştie ce-a mai fost?..

Cine poate să-nţeleagă
A ei dragoste pierdută?!
Plânge-o inimioară dragă
Că a fost prea crud cernită.

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!