Amuzante/comice despre timpul de c.d.zeletin, pagina 15
La înmormântarea unei excentrice
Într-un cavou înalt zăcea
iar cei veniți priveau pereții
și se-nchinau cu toți la ea
la fel ca și în timpul vieții.
epigramă de Spiridon Voinescu
Adăugat de Florin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Munca și rugăciunea
Supărat pe timpul scurt, rămas pentru rugăciune
S-a dus un frate la stareț și i-a spus cu plecăciune:
- Eu vreau partea bună a Mariei să primesc
N-am venit la mănăstire ca tot timpul să muncesc
Să stau numa-n rugăciune este tot ce îmi doresc.
- Frate Zaharia, dă-i o carte și să stea-ntr-o chilioară.
De-acum roagă-te într-una, să nu ieși o clip-afară!
S-a rugat cu sârg. Pe seară tare a flămânzit
Și-aștepta cu nerăbdare la masă a fi poftit.
A trecut de miezul nopții... dar nimeni nu l-a chemat
Și cu gândul la mâncare deloc nu s-a mai rugat.
poezie de Dorina Stoica din Izvorul Îndepărtat (decembrie 2011)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Boul gelos
Pe un imaș de pe câmpie,
Păștea văcuța cea nurlie;
Un bou, ce-n taină o iubea,
A lui să fie își dorea.
Văcuța, harnică, frumosă,
Cuminte, blândă și lăptoasă,
E lucru lesne de-nțeles
C-a fost de mulți curtată des
Deci, de la sine se-nțelege
Că ea avea de unde-alege.
Și, așteptând un tip distins,
Angro, văcuța a respins
Catâri, buhai și armăsari,
Considerându-i prea... măgari
Dar timpul trece - nu-i de șagă-
Deci trebuia un soț s-aleagă
Și tare-i greu de înțeles
Că ea chiar boul l-a ales;
Un dobitoc ciufut, scorțos
[...] Citește tot
fabulă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
FABULA PĂIANJENULUI CRUCE
Un păianjen gri-gălbui, cocoțat pe un catarg,
A pornit-o-n aventură și privește-acum în larg,
Vrea s-ajungă-n lumea mare și să uite de urgie,
C-a avut belele multe, în oraș, la Primărie.
El, un octopod cu fler, ce făcuse țesături,
A ajuns să-i fie temă de-ale lui progenituri,
Deși dânsul le crease și le instruise bine
Cum să-și facă pânză deasă și cu noduri multe, fine,
S-a trezit că, dintre ele, multe vor să îl trădeze
Dar bătrânul araneus ia măsuri, să le fenteze.
Însă teama de-ai săi semeni, care-l adulau cândva,
Îi anchilozase tarsul, cleștele-i paraliza,
Dar credința că el poate și că încă-i cineva
L-a făcut să evadeze, pentru-a-i demoraliza!
Ar avea ceva motive, dacă am privi trecutul,
C-a țesut o viață-ntreagă pânza lui prin tot ținutul,
A făcut din mai nimicuri multe-averi pe giumbușlucuri,
Primăria i-a fost oază de lumină pentru trucuri.
A făcut acrobație printre ițe înnodate,
[...] Citește tot
fabulă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul epigramei
Când sunt cuprins de nostalgie
Și văd în jur atâtea drame
Încep să scriu o poezie
Și-mi ies mai multe epigrame.
epigramă de Vasile Til Blidaru din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Adolescenta
- Ar fi timpul, fata mea,
Să vorbim ce-i dragostea.
- Vremea e, de bună seamă.
Cam ce-ai vrea să afli, mamă?
epigramă de Ștefan Marinescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un răspuns
Am un anumit loc al meu pe colinele Chungnan.
Șezând acolo poți privi Munții.
De jur împrejur, țipenie; nu sunt vizitatori, iar poarta e închisă.
Fără planuri întreaga zi, doar timpul și liniștea.
Nimic nu împiedica privirea și reveria.
De ce n-ai veni acolo, încercând să mă găsești?
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
- toamnă
- E timpul când îmbracă țara
Culori ce-au fascinat poeții
Și când se umple iar cămara
Cu... mucegai pe toți pereții.
Toamna
definiție epigramatică de Vasile Vajoga din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
E o adevărată înțelepciune să știi să fii nebun la timpul potrivit.
Erasmus în Elogiul nebuniei
Adăugat de mara
Comentează! | Votează! | Copiază!
- epigramist
- E alpinistul literar modest,
Ce tinde, solitar, să-nfrunte timpul
Și-având acces barat spre Everest,
Se resemnează totuși cu Olimpul.
Epigramistul
definiție epigramatică de Elena Bassu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!