Epigrame despre trecut-au anii, pagina 14

Rând pe rând au cam trecut
Anii noştri cei frumoşi...
Toată viaţa m-ai cusut,
Iar acuma mă descoşi.

Mint de-ngheaţă apele
Chiar de e afară cald
Şi-mi imită raţele,
Nu am unde să le scald.

epigramă de Nicu Petria (3 ianuarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când toţi anii se adună
Şi de-a valma, şi-n răspăr,
Într-o viaţă de minciună
Moartea-i ultimu-adevăr.

Nu-i o problemă foarte gravă
Căci un bărbat, dotat cu fler,
Tratează anii de otravă
Cu antidotul adulter.

Apar bătrân, deşi n-am anii,
Dureri mă chinuie prin oase,
Să aibă parte doar duşmanii
De soacre-atât de sănătoase.

La anii ăştia n-am angoase,
Căci viaţa mi-aţi făcut mai bună,
Citind urările frumoase,
Mă simt mai tânăr cu... o lună!

Vă las, când se-mplini-vor anii,
Poemele sublimei arte,
Aceste dragi şi sfinte danii
Ce-au fost cu sânge scrise-n carte.

În preajmă bătrâneţea simt cum geme,
Iar anii parcă zboară-n calendar,
Amicii mei mă ocolesc de-o vreme,
Nevasta mă înşală tot mai rar.

Sperând să crească-n rang ca vinul,
Îşi strânge omul anii berechet.
Se miră însă când vecinul
Îl strigă cu porecla... "moş Oţet"

Trucat-au licitaţii şi-au luat banii,
Au intârziat la termene cu anii,
Ei au crezut că autostrada este
Un drum care se autoconstruieşte.

epigramă de Valentin David (12 februarie 2013)
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 14 >

trecut-au anii