pumn

Către care depărtări?

Neştiutele cărări
Şi-ale zilelor soartă,
Către care depărtări
Fără-ntorcere ne poartă?

Ochii bine nu-i deschidem,
Vai! Ce multe-avem de spus...
Când cu viaţa ne deprindem,
Tocmai viaţa ni s-a dus.

Facem treburi zgomotoase,
Toată lumea să ne ştie,
Pe când doar un pumn de oase
Vom lăsa pentru vecie.

Cei ce-i ţin în viaţă gura,
Faurii de gălăgie,
Spun că vor schimba natura,
Frunze-albastre-n pomi să fie.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofelia

I
Pe valul blând şi negru cu stele înspumate,
Trece fantoma Ofeliei, mai albă decât crinul,
Şi-n hainele ce-o poartă ca nişte vechi păcate
Ecouri, din pădure, parcă o gâdilă cu spinul.

Trece de veacuri însăşi Ofelia cea tristă,
Ca o fantomă albă plutind pe apa neagră,
Ce nebunie înseamnă sub val tot ce există
Şi vrea la suprafaţă să iasă şi să meargă?

Cu-aripile imense vântu-i sărută sânii,
Şi parcă ieri fecioara abia dădu în floare,
Şi azi durerea iată îşi răsădeşte spinii
Ce într-o clipă ajung pe fruntea visătoare.

Şi nuferii ciudaţi sunt gata ca s-o plângă,
Pe fluviul somnambul cu val sinucigaş,
Fantoma unei aripi parcă-a zburat pe lângă
Un cuib de stele Doamne în pumn de uriaş.

poezie clasică de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o mamă...

Mi-ai fost ca o mamă... mereu te cinstesc,
Tu viaţa ţi-ai dus-o în iad pământesc...
Cu lacrimi, în taină, trei prunci ai crescut.
Credinţa în Tatăl ţi-a fost veşnic scut.
Atâta durere în suflet ai strâns
Şi iată, acuma, măicuţă, te-ai dus.
În viaţă-ai luptat să trăieşti cum se cade,
Dar toate-ale vieţii sunt urme deşarte...
Simt lacrima-n gânduri cum pică... Şi plâng.
E doliu... Şi sora în braţe mi-o strâng.
Ce zi îngânată cu ploi şi durere!
Dar tu nu mai poţi găsi mângâiere...
Prea scumpă măicuţă, aşa te cinstesc.
Tu, pumn de ţărână din lutul lumesc.
Îţi cauţi lumina. Ai plecat dintre noi,
Lăsându-ne – trupuri, sub arcuri de ploi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inutil

vorbim atât de mult despre clipe strânse cu grijă
în minţile noastre copilăroase şcolăreşti disciplinate
niciun sens, fără răspunsuri, un spălat pe faţă
pe fundul sitei nu rămâne măcar un pumn de stele
când lumea fără început şi fără sfârşit
a început şi s-a sfârşit de atâtea ori
cu noi sau fără noi, cine ştie
spunem atât de multe în tăcerile noastre pietrificate
în cruci pe mormintele veseliei frenetice inutilizabile
de ce să mai vorbim când putem să tăcem atât de bine
cu impresia certitudinii că am înţeles totul şi nimic
trecerea între zumzet năucitor şi linişte cosmică
un val pe ţărmul existenţei lăsând o spumă fantomatică
ne retragem în inima oceanului să ne mai naştem o dată

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de fereastră

dincolo de fereastră
rătăcirile mărşăluiesc peste orizontul deschis
o relativă abandonare în ochiul felinarului aprins
pavează invizibilul c-un spectru de raze
înverzind frazele frunzei
respectând liniştea trestiei
şi mişcarea uitată sub haina de iarnă

marginile mele sunt incendiate
de cuvintele cu explozii de lumină
şi de punctele aprinse de pe linia ta dreaptă
umblându-mi pe sub piele
răstălmăcind sensul vieţii

o strălucire a cuvintelor
încâlcite în ţesătura unei întârziate toamne
sub o ninsoare cu umbre de stele
a aprins cerul meu ascuns în pumn
înverzind şi dezverzind albastru

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost să fie poezie

Din toate câte-am încercat pe cea din urmă-o ţin aproape
Fiindu-mi aer în plămâni şi zbor de îngeri pe sub pleoape,
Din 'naltul cer a coborât chemându-mi sufletul la masă,
Făcându-şi loc printre-amăgiri când toamna e la ea acasă.

Nu s-a sfiit de mi-a privit în ochi lumina visătoare
Sperând că-i fac durabil cuib în haina ei nemuritoare,
În tainic mod mi-a arătat ce-nseamnă-a-i fi mereu loială:
Un pumn de gânduri, un condei şi-o călimară de cerneală.

Ce-a nins de sus am adunat ca pe-o comoară preţioasă
Făcându-mi inima să creadă că-mi este veşnică aleasă,
Va dăinui cu timpu-odată, încremenită pe hârtie,
Ce-a fost să fie-n stele scris... a fost să fie Poezie.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşuat...

Nereuşită intenţie
Ratată intervenţie
Final... de ratat.
Eşuat.

Început impotent
Fatal faliment
Risc încercat...
Eşuat.

Amor repetat
Rău programat
Copil avortat...
Eşuat.

Vis ireal
Egal inegal
Bogatul sărac...
Eşuat.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pribeagul

Ascultă-l cum plânge! E timpul, avarul,
Din marmura vremii cioplindu-şi altarul;
S-a spart o clepsidră, iar timpul se-aşterne,
Lucind în fărâme eterne.

Era infinit, dar se luptă cu vântul,
Trecutul se pierde, de jale-i e cântul,
E totul un zbucium, iar fapte din vremuri
Se pierd în vâltoare şi tremuri.

Hai, iartă-l, pribege! Şi uită trecutul!
Renunţă la toate, aruncă-ţi avutul,
Un pas, unul singur, ţi-ajunge, sărace,
Te cheamă, salvează-l, fă pace!

Dar tu vezi doar cioburi, nisipul şi vântul.
Un pas mai departe. Îl laşi în osândă.
Luceşte în ochii-ţi lumina. Izbândă!
De-acum ţii cărarea şi gândul.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Ce sfântă icoană, iubirea de mamă!
Ca un Sfânt Dumnezeu,
Chipul tatălui meu.
Şi ce sfântă minune
Un prieten pe lume.
O lumină în noapte
E iubirea de frate.
Şi iubirea de soră
Este blând lampadar,
O scânteie de aur
Pe tărâmul de jar.
Şi ce blândă lumină
Pentru pruncul din pântec,
Viaţa-ţi este deodată
Şi miraj, dar şi cântec.
Dar ce sfântă iubire pentru pruncul născut –
O suflare de viaţă
Într-un pumn de pământ.
Ce creaţii divine!
Dumnezeu e stăpân

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Ce sfântă icoană, iubirea de mamă!
Ca un Sfânt Dumnezeu,
Chipul tatălui meu.
Şi ce sfântă minune
Un prieten pe lume.
O lumină în noapte
E iubirea de frate.
Şi iubirea de soră
Este blând lampadar,
O scânteie de aur
Pe tărâmul de jar.
Şi ce blândă lumină
Pentru pruncul din pântec,
Viaţa-ţi este deodată
Şi miraj, dar şi cântec.
Dar ce sfântă iubire pentru pruncul născut –
O suflare de viaţă
Într-un pumn de pământ.
Ce creaţii divine!
Dumnezeu e stăpân

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!