propozitii cu cuvantul azu

Cuvântul ce mă doare

Cuvântul ce mă doare atât de mult
Este, de fapt, greşeala mea...
Dacă n-am vrut să Îl ascult
Mai pot spera iertarea Sa?

Din lanul Său de grâne coapte
Eu am crescut pe lângă drum
Şi am rodit în spic păcate
Cine mă va culege acum?

Măcar dacă aş fi fost o floare
De mac, când împleteau coroană
De spice, pentru a mea culoare,
Stăteam şi eu la vreo icoană...

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul risipitor

S-a-ntors cuvântul răsfăţat pe-o parte
Fără să ştii că-n astă tulburată noapte,
El te-a trădat în somn, pe când mă respirai,
Şi şi-a oftat, pe-ascuns, vocala fără grai.

S-a odihnit consoana'n, patul meu, de gene,
A firuit un "hmm", şoptindu-mi de plăcere,
Zadarnic pritoceai pedeapsa lor
Ţi le-am răsfrânt sub pleoape, locutor.

Ai vrut sa-l amăgeşti, înrâurind extreme,
Stigmatizări, exil, sperjur sau anateme,
Atât mi-a fost de-ajuns, ca să-l ajut
Ţi l-am transcris pe buze... convolut.

Şi ai gemut... mi-ai dat, din nou, dreptate
Cuvântul l-am tratat, prescris în noapte
Iar şoapta-ţi dezgolită propăşea vocale
Gesticulând mirări, secate de consoane.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O hartă a Lumii Noi (I - Arhipelaguri)

La sfârşitul acestei propoziţii, va începe ploaia.
La marginea ploii, o velă.

Încet-încet, vela va pierde insulele din vedere;
va intra-n ceaţă încrederea-n porturi
a unei întregi generaţii.

Războiul de zece ani s-a încheiat.
Părul Elenei, un nor cenuşiu.
Troia, o groapă de moloz
fumegând în burniţă la malul mării.

Burniţa vibrează ca o coardă de harfă.
Un om cu ochii înnoraţi adună stropii de ploaie
şi aşterne primul vers al Odiseei.

poezie de Derek Walcott, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din Cuvântul Tău

Doamne, ştiu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri şi pământ
Dincolo de tot ce nu se poate
Eşti acolo, Doamne, în Cuvânt.

Dincolo de ce-aş putea eu crede
Dincolo de ce-aş putea eu şti
Dincolo de tot ce nu se vede
Eşti doar Cuvântul şi a fi.

Din Cuvânt ni s-a născut iubirea
Din iubire s-a născut Isus
Prin Isus s-a săvârşit zidirea
Şi prin el la Tine ne-ai adus.

Astfel ai creat o-ntreagă lume
Din Cuvântul Tău de la-nceput
N-a fost chip şi nici n-a fost un nume
Dar L-ai pus în noi când ne-ai născut.

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Cristea (27 decembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Cuvântul este mai adânc decât poate spune,
în miez are Dumnezeul său de început
prin care se naşte cunoaşterea de sine şi de alţii
şi se formează limba
cea dătătoare de viaţă.

Măsoară cu inima nesfârşitul
ridicându-se până deasupra lui.

În limbă creşte lumina şi se revarsă
peste pământul dătător de roade,

sub impulsul său întunericul se retrage
în moarte.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre cuvânt

Profet al propriei inimi rănite,
Poete vino şi spune un cuvânt

Aşterne-l pe tăbliţe de cer aurite,
Fă-l rugă, fă-l armă, fă-l cânt!

Fă-l turnuri de apărare, şi scut,
Faruri măreţe, izvor de lumină,

Lumii bezmetice cuvântul arată,
Cuvântul se vrea exprimat,

E frumosul, utilul, e artă,
Poete, nu-l pune la îngheţat!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul în istoria românească. Densuşeanu arată undeva că în secolul al IX-lea nu se întâlneşte decât un cuvânt care poate fi românesc, "Câmpulung". În secolul aş XI-lea cuvântul "cocora". În secolul al XII-lea doar cuvântul de "crez" sau "creţ". Câte un cuvânt pe secol! O, Doamne, ce încet ne mişcăm.
(Uneori e frumos totuşi: Ieremia Vodă nu iese din biserică până la sfârşitul liturghiei, deşi i se vesteşte apropierea duşmanului de Suceava. - Să aibă şi el dreptate?)

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musca şi omul

Mă tot enervează o muscă
fiindcă se aşază pe cuvântul
"Muscă"!
Mă enervează
fiindcă şi musca şi "musca" au ba două silabe
ba două aripi
ba una bâzâie
ba alta... alta.
Şi ce mă enervează cel mai tare
e că în spatele meu
îmi sare cuvântul "eu"
iar eu şi "eu"
o silabă

ba niciodată
ba mereu!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Specia comicului cea mai apropiată de cuvântul de spirit este naivul. De obicei, naivitatea, ca şi comicul, este descoperită, spre deosebire de cuvântul de spirit, care este produs; mai mult, naivul nu poate fi niciodată produs, în timp ce în cazul comicului pur se poate vorbi de un comic intenţionat, de o creare a comicului.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul e cuvântul

Universul e cuvântul
care uneşte sub soare,
Cerul, apa şi pământul
şi chiar necuvântătoare.
Fără soare, universul
în haos s-ar transforma.
Timpul şi-ar opri tot mersul,
pământul ar exploda.
Cerul s-ar întuneca,
apa s-ar evapora,
viaţă n-ar mai exista.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!