Poezii despre poteci, pagina 14
Doar un pas!
Merit eu o toamnă plânsă,
Când sunt plină de culori?
Frunză-n galben aer prinsă,
Cântec straniu de cocori...
Merit să mă-nghețe toamna?
Caut o urmă de răspuns...
Azi, măsor poteci cu palma,
Nu am drumețit de-ajuns!
Cât de tare doare ploaia,
Peste gânduri când lovește!
Poate domoli văpaia?
O întreb, dar nu vorbește...
Văd o Lună ruginită,
Printre nori mușcați de vânt,
De ce toamna mea-i grăbită?
Curge verdele oftând...
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
Iubire pe fuioare de cântec
multe minunății s-au scris despre iubire
umplând academii rafturi de biblioteci
deschide ca vântul porți cerești și poteci
plutește peste munți și văi cu aripi de zefire
grație diafană-i iubirea-n inima deschisă
lumini și mângâieri daruri de luceafăr
primește, să nu simtă negura vieții proscrisă
anotimpul dragostei este pururi teafăr
doar inima scrie povești de iubire
se ține de mână cu slovele coapte
inovează emoții le transpune în fapte
lumini îngerești adună în privire
sub clar de lună glăsuiește în șoapte
pe fuioare de câtec trece în nemurire
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre îngeri
- poezii despre văi
- poezii despre viață
- poezii despre povești de dragoste
- poezii despre muzică
- poezii despre munți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Crepuscul
Liniște și pace pretutindeni... În amurg
Se revarsă mireasma florilor de iasomie
Și, deasupra apelor limpezi ale râului,
Bătăile de-aripi ale lebedelor, o simfonie,
Ca o ninsoare de petale, ele-alunecă
Deasupra obrazului mătăsos al apelor.
Acum, la crepuscul, fulgeră-n zbor lilieci,
Ei au stat toată ziua ascunși în locuri secrete.
Fac o mie de cercuri și de răsuciri fanteziste
Prin pânzele de aer transparente și reci;
Sau fulgeră razant cu pământul,
Aproape retezând cu aripile lor cenușii
Petalele galbene-ale șofranului amărui sau ale florilor albe,
Feciorelnice,-ale a nalbei, lămpi pe margini de poteci.
poezie de Juana Borrero, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre secrete, poezii despre râuri, poezii despre pace, poezii despre ninsoare, poezii despre lebede, poezii despre flori, poezii despre cenușă sau poezii despre aripi
Negru
Trosnesc sub pași tomnateci frunze sparte
Și reci, de parcă-ar fi din alte ere
Copaci scheletizați și-o babă care cere
Ceva nedeslușit - ceva de dincolo de moarte.
Mă-ntorc și-i văd o clipă ochii seci
Ca doi tăciuni uscați pe-o umbră ambulantă
Ajunsă - în sfârșit - pe ultima turnantă
A unei curse lungi, pe-ntinsele poteci.
Aș vrea s-o-ntreb ce vrea, dar latră-un câine
Și-n bezna nopții tot mai mult mă-ngrop
Din ceruri cade ploaia, cad frunzele potop
De nu mai cred că zorii vor mai veni și mâine.
poezie de Mihail Mataringa (26 octombrie 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre frunze, poezii despre viitor, poezii despre sfârșit, poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre negru, poezii despre moarte sau poezii despre căderea frunzelor
Noiembrie
așa ești tu femeie în luna lui noiembrie
ești palidă ca ceața, cuvintele ți-s reci
și te întreci cu norii și te îmbraci în umbre
și te prefaci în frunze de sălcii pe poteci
așa ești tu mâhnită în luna lui noiembrie
când vântul ne destramă în cea din urmă zi
ai aripile-ntoarse și zbori doar către tine
și mie-mi lași abisul de-a nu te mai iubi
așa ești tu femeie în prag de despărțire
ai ochii arși de brumă și buze de strigoi
când îți întorci obrazul eu te sărut pe frunze
și te-nvelesc cu mine când umerii ți-s goi
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sărut, poezii despre strigoi sau poezii despre prăpăstii
Vremea colindelor
în decorul iernii culorile sunt reci
codrii au încremenit în viscol și ger
cerbi și căprioare fac întinse poteci
prin zăpada moale căzută din cer.
magnolii în grădina au cunună dalbă
fluturi de gheață atârnă pe acoperiș
magice povești le-am strâns intro salbă
din cufărul vieții le scot pe furiș.
timpul pictează pe geamuri flori de gheață
patinoarul de pe lac e plin de copii
chiar și oameni de zăpadă se bucură de viață
viziuni creștine umplu episcopii.
e vremea colindelor cu lumini pe față
vine Crăciunul legendar fără de utopii.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre Crăciun, poezii despre viziune, poezii despre viscol, poezii despre păduri, poezii despre pictură sau poezii despre lumină
Noiembrie
mă desprind de visul cu aripi tăiate
dar mă agăț de viața cu veche pasiune
într-un colț de suflet lumini fermecate
desenează literele dintr-o rugăciune.
cern mirări brumate pe-a versului alee
sunt rudă cu condeiul cu cernela albastră
timpul mă înconjoară mă simt o azalee
cu freamăt ce se-nalță pe bolta măiastră.
a venit Noiembrie brumat și cu ploi reci
arborii golași tremură cu noi speranțe
să le ridici moralul pe lângă ei când treci
Dumnezeu al iertării să-i scoți din discrepanțe.
inima mea doinește... pe-a credinței poteci
circulă lumina cu-a iubirii substanțe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre visare, poezii despre versuri, poezii despre suflet, poezii despre rude sau poezii despre poezie
Amintiri
ningea pe noi cu fulgii goi
plecam de aici pe tragice poteci
strângeam nebun în palme vremuri seci
visam în gând o primăvară, dar unde suntem noi
eram o lacrimă, un suspin
pășesc pe drum, dar totul este chin
tu mă întrebai atunci de unde vin
eu mai plângeam la umbra ultimului pin
pe deal atârnă cruci
pe unde treci, pe unde uneori te duci
eu alergam prin văi și lunci
amintirile trec, amintirile mor
mă strânge trupul ăsta, vreau să zbor
nu pot, aici totul este gol și trecător
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre tragedie, poezii despre primăvară, poezii despre nebunie sau poezii despre gânduri
"Ad augusta per angusta" (dicton latin); "À bon entendeur, salut!" (dicton francez)
Nu o spun de sanchi, nici nu rídic tonul,
Într-o lume dreaptă (este vechi dictonul),
"Pe poteci înguste ájungi la onoruri",
Nu sunt cumpărate sau niște favoruri.
Calea-i dificilă pentru fapte mari
Și o pot parcurge doar vizionari;
De se-aventurează vrun neisprăvit,
N-ajunge departe, că s-a păbușit.
Într-o lume strâmbă, vezi cununi de lauri
Și la mediocri, pe orice coclauri;
Diplome, poziții, titluri și onoruri,
Sunt, vai, cumpărate sau niște favoruri!
poezie de George Budoi din Pamflete și satire (28 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Ad augusta per angusta" (lat., orig.). Pe poteci strâmte (și abrupte se ajunge) la fapte mari (trad. Anonim). Pe calea [...] | Citește tot comentariul
Vezi mai multe poezii despre mediocritate, poezii despre latini sau poezii despre Franța
Pe patul insomniei
s-au agățat scaieți de hainele tăcerii
pe suflet mi-a crescut imperiu de cuvinte
dar eu mi-am cumpărat mirajele plăcerii
să simt mereu iubirea pură și fierbinte.
în neguri de răscruci caut poteci admise
spre stelele care vorbesc de frenezie
fantasme abstracte bântuie prin vise
calea eternității trece prin poezie.
pe bolta tâmplei cresc vlăstari de crini
în zâmbetele mele îngeri au adormit
canari de bucurie pe crengi de mandarini
îmi cântă serenada timpului trăit.
mă răsucesc în mine ca prin bizare spații
pe patul insomniei aștept verzi inspirații.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre creștere, poezii despre zâmbet sau poezii despre tăcere