poezii haioase pentru colegi

Glossă C.E.O

În " Cugetul", stimaţi colegi,
Se scriu pamflete, epigrame,
Că poţi să râzi zile întregi
Dar... râsul nu ţine de foame.
C-am hotărât să ne-ntrunim
Odată-n lună, e uşor.
Mai punem şi de o lansare
Şi nu ne e stomacul gol.

În " Cugetul", stimaţi colegi,
Mă simt cu mult mai norocoasă
Şi răsfăţată. Ore-ntregi
Aş sta, n-aş mai pleca acasă.
Mai cântă maţul tricolorul,
Scade adesea glicemia,
Dar în umor stă viitorul
Cât vom trăi în România.

Se scriu pamflete, epigrame,
Cu spada lor ne duelăm,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet jucător

cine mai scrie poezii mai scrie
când messi dă cu dreptul în stângul şi
înapoi iar capul e cusut pentru mondialul din rusia
cu maţe de ren renegat?

cine mai scrie atunci
când elveţia - fostă mică putere în sporturi -
ţine brazilia de tricou iar poeţii favelas
în vestiarul cu miere îşi pun

cu amar jambiere din nou? iar stăpân
e un urs foarte alb
cu centură de caratist cu alură de prichindel
tuns cu maşina de tuns. unele ierburi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea
să întind mâna spre fiinţa ta,
fruntea să-ţi descopăr
de şuviţa rebelă
şi ochii aceştia de catifea
să-i zugrăvesc acum
în acuarelă!
Ştii,
eu călătoresc prin ei
către adâncul sufletului tău.
Tristeţea lor
dictează poezii,
m-apropie de tine, dragul meu!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt poetul

care suferă cu versuri
şi poezii aşezate-n tomuri
ce strivesc bibliotecile
avide de versul magic
hârtia sărută cuvântul
care umple pagină după pagină
lăsat de geniul poetului
să panseze inima cititorilor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucla mea de timp

Prieteni, m-am îndrăgostit de poezia mea!
O fi vreun soi de narcisism?!
Ast-ar fi o belea!

Mă plimb prin gânduri, mă găsesc cu sufletul uscat.
Când obosesc... mă odihnesc!
Credeţi că e păcat?!

Pentru un timp, mă risipesc în grija pentru lut,
dar nu sunt eu... şi mă întreb:
Ăsta e timp pierdut?!

Din nou mă-ntrec cu viaţa-n zbor, i-ascult vuietul mut...
Mă simt ca un soldat învins
de un duşman temut...

Repet mereu că-mbătrânesc, dar sufletul mi-e scut.
Vrea să mă-nveţe să trăiesc...
Nu asta i-am cerut!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş rupe pleoapa

De ar putea ochii să-mi scrie poezii
Căci frumuseţea nu ţi-o ştii
Gioconda s-ar disipa
Şi de-aş putea rupe pleoapa
Să vezi şi tu...
Ce culori ai sub ea
Contur şi foc de stea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

sorb din nectarul dulcilor poezii
în care nici nu eşti nici n-ai să fii
şi-n care te-am iubit de-atâtea ori
cum n-au iubit nici stele, nici fiori...

catren de Iurie Osoianu (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

No more dreams

m-ai sunat prima dată lăsându-mi uimirea să frământe aluatul dulce al întrebării. era într-o marţi, îmi amintesc că eram înconjurat de poezii triste, multe poezii.
urlai neputincioasă că nu e firesc să încep versurile în perfect compus. poezia modernă se scrie cu mână de târfă răsfăţată şi moduri impersonale. am râs. erai blondă şi rea.
ca să te fac să simţi ce e dincolo de indicativ, am udat toate florile din balcon cu apa din gheaţa topită a unor preludii fierbinţi. aveai un rol secundar. ai acceptat doar după ce muzica s-a sfârşit.
din dragostea noastră s-au născut licenţe poetice atât de neobişnuite încât prietenii ne ocolesc zilele de naştere. pentru bucuria asta ai dansat goală o noapte întreagă. era atât de firesc...
nu te-am întrebat de ce camera ta e tapetată cu fotografiile celor asasinaţi de criminali necunoscuţi, buzele ne erau pecetluite.
spre dimineaţă tu te-ai prefăcut că dormi iar eu m-am strecurat dincolo de cuvinte ca şi cum aş fi fost un explorator ce iese nevătămat dintr-un mormânt egiptean. lacrimile tale erau atât de banale...
mi-am amintit că toată noaptea am scris poezie. versurile începeau iremediabil în perfect compus. am râs disperat de faptul că devenisem stăpânul unei femei capricioase. de după fereastră ochii tăi încuviinţau evadarea.

poezie de Eduard Dorneanu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde e casa?

Din fiecare casă sunt gata să plec
sub al oglinzilor tainic înec,
pot pleca oriunde, dar mai ales nicăieri
ori, poate sub arcada zilei de ieri.
Gol, zvârlit în frigul cumplit
Daţi-mi măcar poeziile cu care-am venit,
desperecheate, purtate, oricum,
daţi-mi sonetele mele de fum!
Daţi-mi măcar de pe margini de farfurii,
rimele ultimei poezii
şi daţi-i poetului, din blidul de prânz,
fructele ce pentru voi le-a plâns!
Unde e casa
cu paşii din urmă şi cu mireasa,
gata din drum să mă-ntoarne?
O simt şi de lacrimi
mi se albeşte
Scheletul, sub carne...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cafeneaua literară

m-am trezit fericită în braţul dimineţii
sunt pregătită pentru cafeneaua literară
unde am să întîlnesc minunăţii, poeţii
cu spirit de înţelepciune rară.

cafeaua nu-i amară cuvintele sunt dulci
poezii de suflet să-mi încarce fiinţa
jocul literelor prin fantezii de prunci
aduce în prim plan arta şi ştiinţa.

metafore şi rime ordonate-n pereche
fac luminile să zâmbească pe chip
melodia timpului vibrează în ureche
fără prejudecăţi din negru arhetip.

poezia-i ruptă din cunoaşterea străveche
cel mai sensibil, sufletesc prototip.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!