Epigrame despre poame de toamna, pagina 14

O damigeană, amurg de toamnă,
O damă împlinită-n bust,
Şi Michiduţă ce mă-ndeamnă
Din ambele, pe rând, să gust.

educatoare: O am şi-acum în amintire,
Am cunoscut-o într-o toamnă;
Adevărata-i denumire
V-o spun acum - e Prima Doamnă.

definiţie epigramatică de Dan Norea din Epi... Gramatica, Definiţii meseriaşe (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

El nu bea ca un năuc,
Să nu-i zici "neam de butuc",
Se cinsteşte cu-o optiţă
Ca să pară... "om de viţă"!

"Îţi mai aduci aminte doamnă,
Era târziu şi era toamnă..."
Dar asta nicidecum nu-nseamnă
Că azi dorinţa nu mă-ndeamnă!

Că n-ai ştiut, asta înseamnă
Să vii la mine şi la toamnă...
Iar ea a zis:"Fie ce-o fi!"
Şi-a mers la el a doua zi!

Fiindcă unii se cam tem
De vremea iernii care-ngheaţă,
Îşi fac conserve şi dulceaţă,
În timp ce alţii numai gem.

Că frunza-n vii a ruginit,
Pe nimeni nu va întrista;
Ba chiar Adam e fericit,
Că frunza Evei... va cădea...

Cei mai harnici, spre hambar
Duc recolta din câmpie;
Cei ce-au stat, primesc în dar
Ajutoare-n primărie.

Stă-n grădină înfoiată
Şi se tânguie leguma
-Tare-aş vrea să fiu tăiată
Nu mai dă odată... bruma

În plină toamnă tu, se pare,
Că o mai faci pe-afemeiatul?
Probabil că implori iertare
Că nu ţi-a reuşit păcatul.

<< < Pagina 14 >

poame de toamna