optimism

Vei lăsa în urma ta

Uitându-mă la viaţă cu optimism,
nu e întotdeauna uşor,
doar soarele care răsare în fiecare zi
ne învaţă că totul este posibil...
Va veni acel moment în care fiecare durere,
fiecare dezamăgire, tot ce te-a rănit
se va transforma în indiferenţă.
Da, aşa n-o să mai pierzi nimic...
Vei lăsa în urmă acei oameni,
care nu au putut câştiga un loc sigur
în această lungă călătorie numită viaţă.
Vei lăsa în urma ta fiecare cuvânt stupid,
fiecare judecată uşoară, fiecare supărare
şi chiar orice ranchiună pentru că vei înţelege
că toate astea sunt de-a lungul drumului tău,
iar pentru a merge înainte,
trebuie să cari doar ceea ce merită.

poezie de Eugenia Calancea (23 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctor D

Doctor D îţi intră sub piele,
Te ţine pe ace, dacă nu dai lovele.
Ţintuit la pat, simţi cum pulsul vieţii oscilează,
Nu poţî schiţa nicio reacţie,
Ochii pătrunzători a lui D, atent te fixează.
Îţi monitorizează pulsul,
Te hrăneşte cu iluzii prin perfuzii,
Îţi schimbă sângele curat,
Într-unul viciat,
Cu VSH accelerat.
Îţi prescrie şi reţeta, parafată cu ştampila,
Doctorii, medicamente cu mila,
Mai că vezi, cum se rupe câte-o filă,
Ţi se vinde optimism într-o capsulă,
Calendarul vieţii o ia pe arătură.
Radiografia unui sistem bolnav,
Încheie lista de aşteptare pentru un transplant.
Bandaje pe rană, dar rămâne încă deschisă,
Plătesc sănătatea în valută,
Căderea banilor, stetoscopul ascultă.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tehnologiile de comunicare, sunt necesare, dar nu suficiente, pentru ca noi oamenii să ne înţelegem unul cu celălalt. Acesta este motivul pentru care încă avem multe dispute şi conflicte în lume. Instrumentele tehnologice ne ajută să adunăm şi să răspândim informaţiile, dar avem nevoie de asemenea de calităţi precum toleranţa şi compasiunea pentru a obţine o mai bună înţelegere între oameni şi naţiuni. Am mare încredere în optimism ca şi principiu călăuzitor, chiar şi numai pentru că ne oferă posibilitatea de a crea o profeţie care se auto-împlinească. Aşa că eu sper că am învăţat ceva de la cel mai barbar secol din istorie - secolul 20. Mi-ar plăcea să ne văd că vom depăşi diviziunile tribale şi să începem să ne gândim şi să acţionăm ca şi cum am fi o singură familie. Asta ar fi globalizare reală...

citat din Arthur C. Clarke
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua de dimineaţă

raze calde, blânde suliţi
soarele-mi trimite cu dulceaţă
la cafeaua mea de dimineaţă
şi liniştea domneşte peste uliţi

întrebări cu multe braţe
dacă am sau nu resurse,
mă împing spre multe curse
şi sunt gata să mă înhaţe

din cafeaua mea amară
sorb un optimism robust
dăltuit în piatră, bust
parcă m-aş vedea într-o doară;

dar când ştiu că vine iarna
şi că nu am pălărie
parcă zic atuncea: fie,
tot mai bună e povarna!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pădurea apelor negre

Iată, copacii
îşi răsucesc
propriile trunchiuri
în coloane de lumină,
emană din abundenţă
mireasmă de scorţişoară
şi optimism;
cilindri lungi
de papură
explodează şi plutesc departe peste
umerii albaştri
ai lacurilor,
iar fiecare lac,
indiferent
cum îl cheamă, acum
nu mai are nume.
In fiecare an
tot
ce-am învăţat
de-a lungul vieţii mele

[...] Citeşte tot

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amăgire

Amăgire,
ameţitoare cu aur de frunze rococo!
Împrospătezi arome de suflet chinuit,
cu utopice visuri,
în tentă galben Schonbrunn
criptate-n runice inscripţii.
Firave pâlpâiri, în umbre-ntunecate!

Amăgire,
din gâtul de vioară cioplit în palisandru,
trimiţi seducător cânt de sirenă,
efectul afrodisiac din lemnul tău,
şi nu miresme impregnate-n echilibru!

Amăgire,
ademenire străvezie
cu nesănătoase subţirimi de porţelan!
Înşeli cu false străluciri spre bucurie
inconştiente chipuri cenuşii,
de sevă, sens şi ţel secătuite.

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimism

Din când în când
fluturii se opresc
să-mi sărute mâna
şi mă ating uşor
cu aripile trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

Din când în când
cerul se apleacă
să-mi sărute fruntea
şi mă atinge uşor
cu ploile trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

Din când în când
florile se deschid
să-mi sărute plămânii
şi mă ating uşor
cu petalele trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-s?

De la un timp nu de la naştere îmi fac cont de ani,
Ci mai curând din calcul de scadenţă
Până la schimb de neuitat din existenţă
Şi uimitor suntem iar tineri... mai bălani.

Şi faci proiecte tot mai multe, înţelepte,
Căci matematica o ştii de riguroasă,
Fără surprize şi-ai şi mână norocoasă
Să-ţi mai câştigi ceva la genele perfecte.

Şi-atât de-obişnuit îţi eşti de zi cu zi
Că nici schimbări nu-s certe, evidente
Şi oricum le ştii cum că se trag din alimente,
Iar c-o dietă le repari poate... mai ştii?!

Surpriza neplăcută-i tot de afară
Când alţii-ţi fac remarci, invidioşi
Crezând că toţi ajung ca ei într-o zi moşi...
Şi moral te resuscitează-n tânăr iară.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost la Muzeul de Antichităţi din Atena unde m-au uimit figurinele şi statuile care exprimau foarte mult optimism, dragoste de viaţă, lume dezbrăcată, deci fără dureri, suferinţă. După mai mulţi ani, la bătrâneţe, am ajuns să mă duc la Tesalonic, la Muzeul de Bizantinologie. Aici am văzut un contrast enorm. Oamenii semănau foarte mult cu sfinţii din bisericile noastre, adică nişte figuri severe, îmbrăcate, totul era sobru, cu o atmosferă exact cum este în Biserica noastră Ortodoxă. Atunci am înţeles aceşti doi poli ai tratării suferinţei umane. Una a fost antichitatea greco-latină, cu o tendinţă către hedonism, către plăceri, către epicureici, şi după aceea creştinismul, care ne-a pus obiective superioare omului. Omul e legat de Dumnezeu, omul trebuie să sufere, să-şi ducă crucea, prin urmare complet diferit.

Aurel Romila în ziarul Lumina, interviu (6 februarie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţetă pentru Anul Nou

Se-aleg douăşpe luni cât mai frumoase,
Vreo trei, pudrate-n cetini de ninsoare
Şi trei cu mieluşei sub pomi în floare,
Trei calde, fără nori, pline de soare,
Iar restul, mai bogate şi mănoase;

Se curăţă de of, de-amărăciune,
De ură, de invidie, mândrie,
Şi-n mod egal se-mpart, de-ajuns să fie
Pe-ntregul an, cu drag şi bucurie,
În zile cât mai lungi şi cât mai bune;

Se ia apoi pe rând şi se prepară
Zi după zi, cu grijă, cu răbdare:
O parte, muncă plină de sudoare,
O parte de odihnă şi visare
Şi-o parte de umor extra-ilară;

Adăugaţi din plin şi toleranţă,
Baban, praf de bun simţ, un polonic,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!