Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

omenesc

Poezii despre omenesc, pagina 14

Adriana Dandu

Visul

Și se făcea că Dumnezeu
mă luase-n sfânta mână
și-n raiul cel din visul meu
îmi așternu grădină.

Eram acolo ca la sân
și m-alăptam cu miere,
viața mea avea stăpân
și timpul înviere,

dar niciun dor sfâșietor
să-mi urle-n piept și creier
și-n gama sferelor lipsea
cântecul de greier.

N-aveam o lacrimă de-alean,
cu ea să-mi stâmpăr visul
și nici oglinzi ca de cristal
să-mi văd în ele scrisul

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bat clopotele în turnul amintirilor...

Ieri, mi s-a dărâmat un vis măreț,
visul dragostei, cândva puternic și foarte optimist.
Pe cât de greu l-am construit în timp,
atât de ușor a fost abandonat de el, de omul drag;
El, un om simplu,
asemeni celor care se joacă ușor cu sentimentele oamenilor,
fără nici o prejudecată.
M-am consolat cu gânduri pozitive impuse, foarte greu,
spunându-mi că dragoste cu sila nu se poate
și că orice sfârșit este un nou început, dar...
Dar, în naivitatea mea, nu înțeleg totuși ușurința
cu care unii oamenii aruncă în coșul uitării
toate sentimentele frumoase adunate cu migală în timp,
dărâmâd fortăreața dragostei fără nici o remușcare,
din motive cum nu se poate mai mărunte.
Știu bine, că orice început are și un sfârșit,
sau că din prea multă dragoste se naște involuntar gelozia, ura...
dar maturitatea sau conștiința oamenilor,
nu mai ajută chiar la nimeni și la nimic?
dar prietenia? numitorul comun al atâtor ani petrecuți împreună,

[...] Citește tot

poezie de (3 februarie 2010)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Ceasul al treisprezecelea

O, Viață, Viața mea,
corolă de lumină dintr-o stea,
cum aș putea să-ți mulțumesc
pentru tot ce-mi este omenesc?
Pe brațe de zefir m-ai legănat,
prin poieni cu bujori m-ai preumblat
dar și munți de piatră seacă mi-ai ordonat
să escaledez în zori și pe-nserat,
fără a scrâșni sau lamenta,
căci doar așa puteam a învăța, lecția ta...
Și câtă bucurie tu mi-ai dat,
nu-ncape-n universul peste mine aplecat...
Cu tine de mână până la Cer am zburat,
sufletul cu zâmbete mi-ai mugurat,
dar tot tu mi-ai trimis pe-alocuri,
furtuni cu bolovani și focuri,
să-învăț a depăși ce-i greu...
Pe-un colț de semilună, stau... tot eu.
Înțelepciunea ta mi-ai dăruit,
pe drumu-mi scris am stăruit

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ei au venit

EI AU VENIT
în costume de "prieteni",
au venit de nenumărate ori, dușmanii mei,
călcând în picioare pământul primordial.
Iar pământul nu s-a contopit niciodată cu tălpile lor.

Au adus
pe Înțelept, pe Fondator și pe Geometru,
Biblii de litere și de numere,
toate felurile de Supunere și de Putere,
pentru a domina lumina primordială.
Iar lumina nu s-a contopit niciodată cu acoperișul lor.
Nicio albină nu s-a lăsat amăgită să intre-n jocul lor poleit,
iar Zefirul nu le-a umflat niciodată șorțurile albe.

Pe piscuri, în văi, în porturi
ei au fondat și înălțat
turnuri puternice și vile,
poduri plutitoare și corăbii;
iar Legile decretând goana după profit

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Lumea mea e-n poezie

Parcă n-am trecut prin viață, parc-a fost altcineva
Prins în straiul meu de gheață, parc-am fost altundeva.
Nu aici și nici departe, parcă n-am avut un loc,
Parcă m-am născut în moarte, văduvită de noroc.

N-am avut un rost pe lume și aminte nu-mi aduc,
Nici de locul fără nume, nici de cântecul de cuc.
Mi-a fugit copilăria, înainte de-a gusta
Elixirul inocenței din inexistența mea.

Am trăit în altă lume și e numai vina mea,
C-am ales albastrul nopții și am locuit pe-o stea.
Am negat că-s pământeană, să nu simt cum mă lovesc
Grindina și ploi și jale și tot răul omenesc.

M-am retras în poezie, în decorul meu de vis,
Să trăiesc o veșnicie doar în vers, eu mi-am promis.
Doar aici sunt fără lanțuri, pot să zbor și pot să cânt
Și sunt cea mai fericită, neiubită pe pământ.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Orele vieții

La ceasul crud al dimineții,
Când pruncul e un boț plăpând,
Ce este treaz când e flămând,
Instinctul este semnul vieții.

La ceas de ziurel de ziuă,
Când e copilul tapetat, cu
Ochi mari, pictați de Țuculescu,
E iscodirea prima piuă,

La ceas de ziuă, matinal,
Când e puberul un vulcan,
Cu cablul smuls din cabestan,
E nerăbdarea vârf de val,

Când ziua-și deapănă ființa,
Adolescentu-i subjugat,
De cel mai omenesc păcat,
Si semnul vieții e dorința,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Învățături cu voce fără glas

Tot ce-am tăcut la timpul meu se frânge,
Tăcerea n-are nume și nici vârstă...
Inima e cea care le strânge,
Iar trupul e cel care le gustă.

Roade-nveșmântate în pământ murdar,
Cerul mi le-a dat să mă hrănească...
Și a curs un timp pân' am ajuns la dar
Și-am înțeles apoi că el o să mă crească.

Am fost o vină dintr-un neam nebun
Și ispășit-am vremuri infernale...
Dar dintr-un rău, Bine-am știut s-adun
Scriindu-mă prin ale vieți jurnale.

Tăcerea mea e moartă când n-au rămas cuvinte
Și trupul îmi vorbește când vocea n-are glas...
Fost-am peste viață de nunți și de morminte
Și-am ajuns în ceasul care-a mai rămas.

[...] Citește tot

poezie de din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Turbulențe

Mi-e Universul aproape strâmt și stelele se îngrămădesc
Că-mi vin cu-ntreg alai de umbre, pe trupul meu și-l răzuiesc
Dintr-o genune se revarsă vulcanii altor începuturi,
Pe umeri duc povara lumii, croind cu ochii, mii de scuturi.

Și din agonia încleștării, se naște templul mântuirii,
Pe-altarele închipuite, să-i ardem sufletul iubirii
Îngenunchează talpa vremii, în fața fiarei și se-nchină
Pe fruntea viselor de mâine, tronează tiara ei divină.

Mi-e Universul cald în palmă, și mi-l amestec cu lumina,
Din furibundele dureri, se-alege-o taină, eu am vina,
De-a nu pricepe ce înseamnă: respirul cast-n Univers
De-aceea caut și-mi aștern, nedumerirea mea prin vers.

Habar nu am de ce cad stele și toate-n creștet nimeresc,
Poate-i un semn, că nu e timp să îmbrac destinul pământesc
Și-ar fi păcat să nu încerc, măcar o clipă să mi-o zbor
Spre miezul unei galaxii, în focul ei nemuritor.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Florin Găman

... Aș vrea, de s-ar putea....

Am fost aproape de Rai, cu tine de mine aproape
Cu al tău grai desprins din Rai
Erai zâna ce-mi spuneai șoapte in noapte
Acum ești prea departe și nu ai parte de cele ce le sperai

Voi înțelege cândva, atunci când voi putea
Că cele întâmplate, mi-au fost date spre a fi învățate
Din baza mea de date te voi șterge și nu aș vrea, pe tine, cu numele, iubita mea
Dar asta este dorința ta, ce o voi respecta mai presus dintre toate

Se prea poate, că intr-o noapte să mă strigi în șoapte
Dar eu voi da întâietate la a mea viață
Căci din cele prezentate, nu mai aud a ta inimă cum bate
Departe poate în altă viață, ne vom întâlni poate în piață

Să fac la toate față nu am cum, că nu sunt paiață
Al meu suflet fierbinte îl pun la gheață
Fetiță minunată ce mi-ai dat cândva speranță
M-ai învățat ceva, să nu mai îmi pun sentimentele pe față

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dăruiește

Omule, nu te codi
Când vrei ceva a dărui,
Ai atât de multe de dat
Că ar fi mare păcat,
Să le ții sub un lacăt.

Azi îți voi spune că am dăruit o pâine,
Celui care n-are o para în buzunare,
Câți ca el sau ea nu sunt în lume
Și cerșesc bani, doar pentru o pâine.

Dacă ai, te rog nu pregeta,
Fă un gest și oferă din bogăția ta,
Celui nevoiaș căruia soarta nu-i surâde
Și nevoit să vrea de la tine măcar, o pâine.

Dacă toți am proceda așa și azi și mâine,
Nu vom mai întâlni oameni spunând, stăpâne,
Dă-mi și mie azi un ban pentru o pâine,
Am oferi cu drag, din suflet și cu bunăștiință

[...] Citește tot

poezie de (1 februarie 2023)
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 14 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook