omenesc, prea omenesc

O picătură de rouă ce cade din înălţimi reflectă în pereţii ei tot văzduhul; ceea ce e fără margini în afară se adânceşte înăuntrul ei, afundându-se fără margini. Aşa e şi sufletul omenesc, o oglindă sferică, având în adâncimea ei o conştiinţă; de aceea minunea fără margini, de afară, ne interesează mai puţin decât minunea dinăuntru, tot aşa de fără margini.

citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif ne învaţă fidelitatea superioară care îi neagă pe zei şi înalţă stâncile. Şi el socoteşte că totul e bine. Acest univers rămas fără stăpân nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte al cestui munte plin de întuneric alcătuieşte o lume. Lupta însăşi contra înălţimilor e de-ajuns spre a umple un suflet omenesc. Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit.

Albert Camus în Mitul lui Sisif (1942)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pare-mi-se că va trebui să cucerim şi ocultismul pornind de la teoria libidoului. Actualmente, mă orientez spre astrologie a cărei cunoaştere pare indispensabilă pentru înţelegerea mitologiei. Există lucruri foarte ciudate în aceste obscurităţi extreme. Lăsaţi-mă, rogu-vă, să rătăcesc fără grijă în aceste infinităţi. Voi aduna o recoltă bogată pentru cunoaşterea sufletului omenesc. Pentru moment trebuie să mă îmbăt cu efluvii magice pentru a înţelege ce secrete ascunde inconştientul în profunzimile sale.

Sigmund Freud în Psihanaliza fenomenelor oculte
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Normativitatea este inerentă vieţii spirituale. Viaţa socială este o emanaţiune a spiritului omenesc. De aceea viaţa socială este implicit încercuită în norme. Rigurozitatea logică a acestor norme se accentuează cu cât viaţa socială, evoluând, se depărtează de circumstanţele pur animale în care a luat naştere şi se pătrunde mai mult de influenţele pe care le suferă de la nevoia de normativitate inerentă spiritului.

citat clasic din Eugeniu Speranţia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

vanitate

Vanitatea este un călător întârziat care bate la poarta sufletului omenesc. Cei slabi, dornici de glorie, care speră să se ridice fără muncă, vor primi cu multă dragoste şi alai pe acest strălucit oaspete; însă oamenii de ştiinţă, filozofii şi visătorii timpului, care urmăresc un ideal în viaţă, nu se vor osteni să deschidă măcar o poartă acestui drumeţ, temându-se să nu li se tulbure liniştea lor sufletească.

definiţie de Vasile Conta
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea iscă şi se regenerează din nelinişte. Iubirea e o ieşire cu capul descoperit în furtună. Navigarea fără busolă, fără cârmă, în plină negură. Mersul pe buza prăpastiei. Cum să capeţi siguranţă? Cine să-ţi dea siguranţă? Încrederea neţărmurită în celălalt. Dar el e stăpânul sufletului tău? Dragostea este prin excelenţă dramatică, răvăşitoare, neînfrânată, cea mai adâncă, mai istovitoare şi mai renăscătoare emoţie trăită de sufletul omenesc.

Dumitru Popescu în Cenuşa din ornic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurământ la Monumentul Ciumii

Tu mi-ai jurat la Monumentul Ciumii,
Să mori cu mine când va fi să mor,
Şi eu am spus aceasta tuturor
Şi te-am şi înălţat în ochii lumii.

Şi ţi-am răspuns că vorbele deşarte
Nu pot unii pe cei ce se iubesc
Şi că-i destinul nostru omenesc
Să aibă fiecare câte-o moarte.

Dar astăzi, când s-a-ntors să mă consume
Reproşul tău absurd că ne iubim,
Dar nu legal, formal şi legitim,
Eu merg la Monumentul Tristei Ciume.

Şi îl intreb, cu vocea mea postumă,
De nu cumva şi dragostea e ciumă.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caporalul Aurel

pe plaiuri olteneşti
femei cu carne albă
fiori reci
cu fluvii de senzaţii
Dunărea...

Morcovi
cartofi
varză
carne
c a r n e
CARNE
C A R N E
zăpezi

suflet destrămat cum nebuloasele cereşti
în cetatea apelor iubind amarnic rătăciri
încolăciri de şarpe cu salturi nebuneşti
un dor cumplit - apoi otrăvuri şi iubiri

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e cazul să disperăm; nimeni nu va trăi niciodată într-o democraţie autentică. Democraţia nu poate să existe ca atare: e un model ideal. Nu va reuşi niciodată, cu aspiraţia sa spre egalitate şi libertate, să supună, şi încă mai puţin să anuleze, celelalte dorinţe înscrise în sufletul omenesc şi în dinamica societăţilor, în primul rând bogăţia şi puterea; între toate aceste principii există o interacţiune, şi tot ce poate spera democraţia este să atenueze intensitatea principiilor adverse şi să impună (mai ales banului şi puterii) limite şi reguli.

Lucian Boia în Mitul democraţiei
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egoism omenesc: a considera spaţiul cosmic doar dincolo de atmosfera terestră, când de fapt aceasta şi însuşi Pământul, cu tot ce se află pe el sunt parte a Cosmosului. La opt minute "în sus" e doar hăul, plutirea, imensitatea, dar care în fond fac parte din aceeaşi familie ca şi noi. Nava "Pământ" hălăduieşte prin spaţiu după legi precise, noi suntem cu toţii exploratori ai Universului, fără ca măcar să fim pe deplin conştienţi de acest lucru.

Mihail Mataringa (6 octombrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!