o stana iarna

Damme-Jeanne...

Te-am ales după sprânceană,
Cu mine nu eşti rea
O, Dulcineea mea,
O, dulce damigeană!

Te-am ales să-mi fi ca soaţă
Căci din toate nu eşti hoaţă,
Să mă-nşeli tu n-ai cum dară
Te golesc, te umplu iară,
Tu mă-mbii din ochiul gurii
Să-ţi simt fructele pădurii,
Eu te iau frumos de toartă
Şi-mi deschid a vieţii poartă....

Bună eşti de pus la rană,
Cu mine nu eşti rea
O, Dulcineea mea,
Nu-nchid fără tine-o geană!

Dragă Jană, Sânziană,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 septembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul iernii din bazar

Dacă te-ar vedea motanii s-ar masturba cu mingea de mohair,
sânii tăi linşi de raze sângerează,
am erecţie când urcă liftul cu trupul tău
de carne macră în care îmi apune sufletul,
vreau să-ţi trag de cercei şi tu să te deschizi
asemenea unei conserve de ton,
sucul tău să se scurgă pe masa rece din bucătărie,
sare şi piper pe unghiile tale dulci.
O farfurie albă cu două sfârcuri vinete
pline de ulei de măsline
aşteaptă o limbă sensibilă şi aspră,
în cuptor pe tava veche un ciolan în bere plânge,
băieţii stau sub geamuri cu penisurile flască
şi îşi masează anusurile,
vine iarna şi totul se strânge,
totul devine greu, ochii lăcrimează
ca şi cum nimic nu mai există.

poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioritică

Soarbe focu-ntr-o aripă,
Pămătuf de rumeguş,
Fum dospit în lut de pipă,
Usturimi de pipăruş,

Licăr oacheş de cadână,
Porc greţos cu ineluş,
Lapte verde de la stână,
Un acuş rostit amuş,

Păpădie-ntruchipată,
Suflet fad de cocalar,
Prispă lisă şi crăpată,
Un amin şi un amar,

Coborâş urcat din vale,
Stol de nori întunecaţi,
Bucium grav sunând a jale,
Înjurare între fraţi,

[...] Citeşte tot

poezie de George Mahalu din Poeme vesele şi triste, Ed. StudIs, 2020
Adăugat de George Mahalu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Când plouă lin în primăvară,
Toţi zic: "Să dea Domnul, să dea!"
Şi tu te culci pe prisp-afară,
Mai vezi pe cer şi câte-o stea...

E cald şi ploaia răcoroasă
Ozon în aerul curat
În urmă-i lasă; drăgăstoasă
Natura toată-i un pupat.

Se pupă corbi, de bucurie
Că au scăpat de iarna grea;
Se pup brabeţi cu gălăgie,
Şi iată şi o rândunea...

Şi-o barză... calcă cu măsură
Cu pasul grav, explorator,
se plimbă chiar prin bătătură
Cu aerul nepăsător.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson: Mă las învins de visul unei rochii?
Eu, copleşit de valul ei de bârfe?
Nevrednică e vrerea-i, nelegiuiţi i-s ochii!
Se tulbură oceanul la semnul unei cârpe?
Lili: Măgarule!
Samson: Cerul nu poate fi azil de vrăbii!
Şi nici oceanul – leagăn de corăbii!
Lili: Marţafoiule!
Samson (cade în genunchi): Şi Dumnezeu suspină
Oceanul este o lacrimă divină...
Lili: Mişel, viclean, bandit şi pierde vară!
Samson: Mă-apasă, Tată, sfânta Ta povară,
Azi, îndoiala prinde să se cearnă,
Mă-ntorc învins, la mierea ta amară,
În Paradis începe lunga iarnă...
Lili: Geambaş necredincios, samsar de doamne!
Samson: Eu sunt oceanul din lingura Ta, Doamne!
Lili (vulgară): De unde mă-ta găseşti atâtea rime?
Samson: Sunt genial! N-ai citit ziarele, proasto! Află că ai distrus un geniu! Faţă de fapta ta, orice blestem e un suav alint! Te omor, nenorocito!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chitanţa

Despre domnişoara Tanţa
Nu mai e niciun mister,
Ştim cu toţii că nurlia,
Stând lângă calorifer,
Îşi usca, mă rog, chitanţa,
Într-o zi de iarnă grea,
După ce-a plătit chiria,
Goală, cu nimic pe ea...

Şi cum, George o descrie,
"Cap superb, ochi mari, adânci,
Picioruşe lungi şi pline"...
Mi-ar fi dat inima brânci,
Numai că, săracu', mie,
Gând nu mi-e la nebunii,
Când, la noi în bloc, vecine
Am doar babe naşparlii!

Însă, de proprietar...
Că-şi primea natur chiria

[...] Citeşte tot

parodie de Valeriu Cercel, după Ion Pribeagu
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întruchipat în aşteptare

Pe unde mergi, să-ţi calc pe urme
Şi unde gânduri îţi rosteşti,
Să ţi le prind din zbor, trupeşti
Să le adulmec, să mă îndrume?

În care timp, din calendar,
Îţi pui amprente de solstiţii,
Să-ţi caut ierni din dispariţii,
Să ştiu când vara o porţi dar?

Pe care pagini le citeşti,
Să-ţi pătrund literă în pupilă,
În priviri caste de-o idilă
Trupul de iris să-mi clăteşti?

În care anturaj te învârţi,
Să-şi sorb din dulcele de albină
Din zbor floral de balerină,
Să mă încânt, când taci şi asculţi?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce cad frunzele din pom
Şi zilele din bietul om?
De ce mâncăm ca să trăim?
De ce trăim, ca să murim?
De ce ne înmulţim prin sex?
De ce e totul aşa complex?
Când viaţa e atât de scurtă,
De ce, atunci, atâta luptă?
De ce cad ploile din cer?
De ce în jur e-atât mister?
De ce e viaţa un tumult?
De ce iubim atât de mult?
De ce e Universul infinit
Şi viaţa are un sfârşit?
De ce nu-i viaţă fără moarte?
De ce citim atâta carte?
De ce dorim să ştim atât de multe,
În loc să stăm cuminţi în curte?
De ce nu-s frunzele şi iarna verzi?
De ce în Dumnezeu să crezi?

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi o nucă şi-un covrig

Este iarnă şi-i târziu,
Cerul pare străveziu,
Lemnu-n sobă s-a gătat,
E timpul de colindat.

Leru-i ler şi norii plâng,
Ninge peste noi şi crâng,
Leru-i ler şi este frig,
Daţi o nucă şi-un covrig...

Este rece şi-n cuptor,
Pe stradă, un cerşetor
Cu năsucul îngheţat,
Nu-i mai arde de cântat.

Leru-i ler şi norii plâng,
Ninge peste noi şi crâng,
Leru-i ler şi este frig,
Daţi o nucă şi-un covrig...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine şi Rău

Omul ca operă a lui Dumnezeu
făcut din lut şi frământat de mâinile Lui
s-a trezit într-o zi cu conoştinţa binelui şi răului
primită prin gustarea mărului
la îndemnul şarpelui, amăgitorului,
care şiretul bănuia, că sărmanul
nu va şti ce să facă cu ea.
Noi şi azi ne gândim... dacă Adam...
ar fi fost mai atent cu nevasta
nu l-ar mai fi lovit năpasta.
Dar aşa dragii mei privitori
a trebuit să-şi schimbe viaţa,
să se trezească în fiecare zi în zori
să iasă din Rai, să lucreze pământul
şi să înţeleagă că în Rai unde,
nu ridica nici un pai, nu mai era loc pentru el
şi a învăţat-o şi pe Eva să facă la fel.
Să vâneze, să facă rost de mâncare
să împletească haine din fibre vegetale
să lucreze pentru iarnă piei de animale.

[...] Citeşte tot

poezie de Dănuţ Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!