o mana de ajutor

Eu nu te întreb de ce rasă eşti, nici de religie ori origine, ci numai de suferinţele tale... trebuie să dau ajutor oricărei fiinţe în suferinţă, fără să mă intereseze rangul, averea, vârsta, frumuseţea, inteligenţa sau dacă este chinez ori barbar, prieten sau duşman.

citat din Suen Seu Mo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele de mângâiere trebuie spuse la timpul potrivit, când durerea mai continuă şi când cel care suferă are nevoie de ajutor. Dar când rănile sufleteşti s-au vindecat după mult timp, cel care le atinge, le reînoieşte.

citat celebru din Ovidius
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adormiţi pe-un infinit

Cu braţele zdrobite,
sub greutatea gândurilor tale,
îţi imbrăţişez cerul,
mângâindu-ţi stelele căzătoare.
Ascuns în suflet,
mi-ai răsărit pe roua ochilor,
luminându-i.
Iţi aud inima dansându-ţi visele
în ritmul respiraţiei mele.
Într-o colosală fericire
ne afundăm singurătăţile.
Mânâ în mână,
adormiţi pe-un infinit.

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăratul socru rămase înmărmurit când văzu atâta vrednicie. După fuga vrăjmaşului, el stătu locului şi mulţumi lui Dumnezeu că le-a trimes pe îngerul său de i-a scăpat din mâna duşmanului, care vrea să-i piarză, şi mai multe nu. Argatul, ginerele împăratului, după ce-l mântui, se întoarse înaintea lui, dete drumul calului său, încălecă iară pe mârţoaga ce-i dase împăratul şi se chinuia a ieşi din nomol. Împăratul se întorcea cu voie bună de la oaste şi dând peste dânsul înnomolit încă în noroi, porunci la vro doi ostaşi de-l scoase d-acolo. Şi ajungând acasă, ginerele împăratului cel cheleş spuse neveste-sei ce făcu. Ea se bucura din toată inima. Toată oastea vorbea de îngerul Domnului care le dăduse atâta ajutor şi-l semuia cu străinul care venise la biserică. Însuşi împăratul bănuia aceasta, şi ar fi dorit ca să-l mai întâlnească o dată, să-i mulţumească. Dară ia-l de unde nu e.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cel rătăcit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care îl ajută pe aproapele său primeşte ajutor de la Dumnezeu. Iar cel care îl judecă pe aproapele său cu invidie şi răutate îl are ca judecător pe Dumnezeu.

citat din Părintele Paisie
Adăugat de Fable
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matematica, în limbajul căreia e scrisă Cartea Naturii, conform unui aforism al lui Galilei, stabileşte o măsură valabilă şi în literatură: condiţia necesară şi suficientă. Orice vorbe de prisos dezechilibrează un edificiu literar. Paradoxal, tot ce e în exces sporeşte sărăcia. Potopul de cuvinte mi se pare mai înspăimântător chiar decât Potopul biblic. Profunzimea şi concizia merg mână în mână.

Valeriu Butulescu în Aforismul în Italia. Antologia Premiului "Torino in Sintesi", Aur esenţial (septembrie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sunt rugat să privesc copiii bolnavi, deseori îmi ajung numai părinţii. Ce sens are să analizez starea copilului bolnav, dacă părinţii subconştient se dispreţuiesc pe sine sau pe ceilalţi. Cum pot ei să fie de ajutor propriului copil, când ei înşişi nu s-au schimbat?

citat din Serghei Nikolaevici Lazarev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne naştem slabi şi avem nevoie de putere, ne naştem neputincioşi şi avem nevoie de ajutor, ne naştem mărginiţi şi avem nevoie de judecată. Ceea ce ne lipseşte când venim pe lume, şi de care avem nevoie mai târziu, ne este oferit prin educaţie şi dragoste.

citat celebru din Voltaire
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să pot întinde mâna…

Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta
Încetul la o parte şuviţele le-aş da,
Senină să rămâie, curată ca un crin,
Icoană de iubire la care să mă-nchin.

Dar tu ca un luceafăr departe străluceşti,
Abia câte o clipă în cale-mi te iveşti,
Apoi dispari; şi-n urmă rămâi în gândul meu
Vedenie iubită la care mă-nchin eu.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu! Iubirea n-a murit!

Nu! Iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
în mâna întinsă orbului
şi-n ţipătul pescăruşului...

Nu! Iubirea n-a murit!
Floarea de cireş o cântă
şi fluturele o descântă
în zborul ei albit.

Nu! Iubirea n-a murit!
Parfum de dor, nelinişte
aleargă-acum pe mirişte.
Întinde-i mâna şi-a venit!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!