Toate rezultatele despre noiembrie, pagina 14
Noiembrie
ciorap din mătase de ceață
aruncat în dezordinea amoroasă a lumii
singurătatea
ca o ață perfect întinsă
în așteptarea ultimului pas
orașul cu străzi de sânge pe care
un câine își poartă foamea în dinți
plânge
și plânge luna ascunsă
sub baldachinul cerului
pe un pat de vieți posace
mușc ultimul măr înghețat
când ultimul înger mireasă își aruncă voalul
peste lume
cum tu... ultimul rai în cafeaua mea neagră
și ninge
și ninge când pleci
subțire
[...] Citește tot
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
toamna devenim adevărați
din carne oase și cioburi
între echinocțiu și solstițiu
e o blasfemie să minți
și un păcat de moarte
să te privești în oglindă
am crezut mereu
în dragostea la prima vedere
cu inocența sărmanilor orbi
cu disperarea femeii
care plânge precum respiră
mi-au rămas câteva cuvinte
în farfuria străveche de lut
le adun cu degetele ca pe
firmiturile din cozonacul
cu gust de rai al mamei
ultima cuminecătură
înainte de prima zăpadă
ultima reverență
înaintea marelui frig
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vară de noiembrie
Iubito-mbogățește-ți cântărețul,
Mută-mi cu mâna ta în suflet lacul,
Și ce mai vezi, văpaia și înghețul,
Dumbrava, cerbii, trestia și veacul.
Cum stăm în fața toamnei, muți,
Sporește-mi inima cu-o ardere, cu-n gând.
Solar e tâlcul ce tu știi oricând
Atâtor lucruri să-mprumuți.
O, lumea nu-i o amăgire,
Ne este un senin veșmânt.
Că ești cuvânt, că ești pământ,
Nu te dezbraci de ea nicicând.
O, lumea e albastră haină
În care ne cuprindem strânși în taină,
Ca vara sângelui să nu se piardă,
Ca vraja basmului mereu să ardă.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La acea alpiniadă aniversativă, la 70 de ani ai lui, am parcurs împreună, într-o singură zi, trei trasee de gradul patru. E mult, e puțin? Nu are importanță, noi ne-am cățărat. O lună mai târziu, într-un noiembrie nu prea amabil, am parcurs "Victoria" - un traseu de gradul cinci. Ne-a plouat, ne-a nins, ne-a scuturat un vânt rău la suflet, de iarnă, dar am continuat. Când am ajuns sus, i-am strâns mâna zicându-i că că e "Victoria" lui asupra celor 70 de ani. A ripostat:"Sunt în floarea vârstei, nu-i așa?"
Aurel Neron în Noi alpiniștii timișoreni și munții lumii (2009)
Adăugat de Aurel Neron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie de noiembrie
Te uiți la toamna umedă și rece
prin aburii-n vârtejuri tulburi,
pierdut în gânduri...
și ceasul bate doisprezece.
Tu,
copil încruntat ce vrea să depășească timpul,
sau tu, cel prea demult copil,
spirit neliniștit,
când toamna-i pe sfârșit.
Te-aș ascunde între palmele mele
și n-ai mai auzi vântul,
ți-aș respira fricile,
încălzindu-mi răsuflarea pierdută,
ș-apoi m-aș ghemui,
în locul meu, de-aș ști unde ar fi...
Și, de-aș putea,
aș opri timpul,
privindu-te,
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenului de pe Facebook
Nu ți-am spus
La primul tău like
Încântat de cunoștință,
Nici mulțumesc nu ți-am spus,
Nici că am fost mângâiat
De o rază
Izvodită de aura ta.
Nu ți-am spus cât de mult
Mă distrezi cu glumele tale,
Nici cât de tare mă încălzește
Lumina gândului tău.
Nu ți-am spus,
Nu ți-am spus...
Doar mă bucuram că ești,
Mă bucuram că sunt,
[...] Citește tot
poezie de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret din Țara de Sus
De ziua Bucovinei, 28 noiembrie:
Bucovineanu-i mândru, cumsecade,
În straie parcă-i floarea cea de măr,
Înconjurat de cinste și-adevăr,
Trudește zilnic să adune roade.
În spuma laptelui muls în ciubăr
Vezi fruntea lui ridată în arcade
Vrând taina-mbătrânirii s-o deznoade
Și cum de-i merge traiul în răspăr.
Îl știu: stejarul, bradul și țapina,
Din viu respect că duce munții-n spate
Își pleacă fagul înspre el tulpina.
Dar sunt mulți defrișori azi, din păcate,
Avizi, ce prind pe alții să blesteme
Că urșii nu au habitat de-o vreme.
sonet de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet chinuit
Greutate mai mare decât astă
Corsetul sufletului nu există
Lăsa ți mintea dezghețată
Inima mai liberă dezlegată
Lăsa corpul lejer să alerge
Lăsa sufletul ușor să plece
Nu l ține strâns încorsetat
Într o piatră rece transformat
Aruncă piatra din suflet tău
Să nu lovești cumva că i rău
Te poate bate Dumnezeu
Arunc o mișcă te din loc
Nu mai sta ușurează ți viața
O viață ai este a ta ușoară
Sau viața de i grea e tot a ta!
*Vivian Ryan 10 noiembrie*
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ASTEPTARE
Căutând prin vechile emoții
Nu mai regăsesc primul sărut,
Mă întrebi care sunt sorții
Prin care noi ne-am cunoscut.
Acum nici nu pot să plâng
Lacrimi n-am, am ochii triști,
De durere pumnii strâng
Și mă-ntreb de mai exiști.
Astfel zilele se scurg încet
Cu mersul lor înspre final,
Iubito eu te mai aștept
Până la sfârșitul meu fatal.
Dacă auzi că nu mai exist
Nu veni să vezi un trup inert,
Chiar dacă-ți va fi chipul trist
Am murit cu tine-n piept.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătălia pentru Moscova a fost la fel de grea atât pentru un soldat, cât și pentru un comandant. În perioada celor mai violente lupte, 16 noiembrie 8 decembrie, am fost nevoit să dorm nu mai mult de două ore pe zi. Atunci, când s-a produs o schimbare radicală în evoluția bătăliei, am adormit atât de bine încât nimeni nu putea să mă trezească. Stalin a sunat de două ori și i s-a răspuns că Jukov doarme și nu reușim să-l trezim. Acestea au fost zilele unor încercări din cele mai grele, deoarece fiecare din apărătorii Moscovei a avut o responsabilitate istorică.
G.K. Jukov în interviu (1970)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!