Serioase/triste despre musca pe caciula, pagina 14
Trezește-te,națiune
Francesco Goya spunea că "somnul rațiunii naște monștri".
Parafrazându-l pe Goya, am putea spune că și "somnul națiunii naște monștri".
Deja este o realitate că monștrii au început să atace orașele, că dinozaurii prind viață, că tot mai multe țări intră în colaps economic.
Din păcate, multe popoare mai hibernează. Încă nu s-au trezit din somnul la care la-a condamnat comunismul.
Germenii apariției de noi monștri sunt evidenți. Și când aceștia apar,
se aude zăngănitul armelor.
Se-aude zăngănit de arme,
Miroase a praf de pușcă.
O lume fierbe în cazarme,
Războiul din pace mușcă.
Trezește-te, națiune!
Nu aștepta să se nască alți monștri.
Te vor devora.
Luptă pentru viața ta!
poezie de Dumitru Delcă (30 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre viață
- poezii despre națiuni
- poezii despre naștere
- poezii despre început
- poezii despre somn
- poezii despre război
- poezii despre realitate
- poezii despre pace
Acarii
Și n-am murit cum ei ne blestemară,
Mai facem umbră-n fiecare vară,
Ca iepurii fugirăm de-a lor pușcă
Dar umbra noastră ca un tigru-i mușcă.
Pe urma noastră dacă vin și umblă,
Nu dau decît de o neutră umbră,
Cu bîrfe, cu cerneluri și cu armii
S-au pus pe urma dragostei jandarmii.
Iubita mea, în lumea asta rece
Iubirea-i boala care nu mai trece.
Iubita mea, visam pe-un cîmp de rouă
Luntrind două sicrie, amîndouă.
Și pe această îngerească apă
Visam că de urmăritori se scapă;
Că-n toată viața noastră agitată
Nu te-am îmbrățișat măcar odată.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Totuși, iubirea, 1983
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre căile ferate
- poezii despre moarte
- poezii despre iepuri
- poezii despre foc
- poezii despre îngeri
- poezii despre știri
- poezii despre vinovăție
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tablou de cuvinte
Îți las pe piele urme din mine,
Cu dorințe ce mușcă din tine,
Te privesc azi așa să știi
Căci mâine dacă orb voi fi?
Ai rai în privire și iad pe buze,
Ce au aprins foc sub înghețate bluze,
Buzele mele parcă nepregătite
Să cunoască frumuseți infinite.
Ai zâmbet ce pictează cu cerneală,
Ce-mi pătează sufletul seară de seară,
Deșii aveam speranțe surde
Mi-ai învățat inima să te asculte.
Creezi secunde ce îngheață
Mulți ani dintr-o altă viață,
Și ești mult mai frumoasă
Decât o primăvară, devreme acasă.
[...] Citește tot
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (29 martie 2018)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre religie, poezii despre pictură, poezii despre gheață, poezii despre frumusețe, poezii despre cuvinte, poezii despre arte plastice, poezii despre învățătură sau poezii despre zâmbet
Făt-Frumos zise tatălui său să-i dea voie acum să caute și pe hoț. Tatăl său nu mai voia să știe de hoț, deoarece i-a ajutat Dumnezeu să vază merele cele atât de mult dorite. Dară fiul cel mic al împăratului nu se lăsă numai pe aceea, ci stărui până ce împăratul îi dete voie să meargă a căuta și pe hoț. Se găti de drum; iară când fu a pleca, își scoase penele cele de aur de la căciulă și le dete împărătesei muma lui, ca să le poarte ea până s-o întoarce el. Luă haine de primeneală și bani de cheltuială, își atârnă tolba cu săgețile la spate, paloșul la coapsa stângă și, cu arcul într-o mână și cu alta de gâtul credinciosului său, porni la drum. Și aide, și aide, merse cale lungă depărtată, până ce ajunse în pustietate. Aci făcu popas și sfătuindu-se cu robul său cel credincios, găsi cu cale să apuce spre răsărit. Mai călătorind ei o bucată bună, ajunse la o pădure deasă și stufoasă. Prin bungetul ăsta de pădure mergând ei pe dibuitele, căci altfel era peste poate, zăriră în depărtare un lup groaznic de mare și cu fruntea de aramă. Îndată se și gătiră de apărare. Când fură aproape de lup de o bătaie de săgeată puse Făt-Frumos arcul la ochi.
Petre Ispirescu în Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre religie, citate despre vestimentație, citate despre păduri, citate despre mere, citate despre lupi, citate despre dorințe, citate despre bani, citate despre aur sau citate despre apărare
Si totusi vine toamna
E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.
Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuneaza-n zbor
Varatec ploua in fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor.
Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis.
In clai de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aburii de vifor cerul moare
Mai este pana la nunta timp destul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Are un stil propriu, este placut in general. Are dreptate si Lesas, in special pentru prea multele laude ce i [...] | Citește tot comentariul
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre zile, poezii despre viscol, poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre toamnă sau poezii despre poduri
Îmi știu soarta
Îmi știu soarta pe de rost
Ce va fi, nu ce a fost.
Pe un cântec de Vîsoțkii
Sufletul mi-l torn din plin:
Triștii, veselii cu toții
Hai, mușcați versul senin.
Hai, fricosule, ce stai
Pe coada vremii ca un scai,
Cu trupul tot batjocorit
Ești încă viu sau ai murit?
Îmi știu soarta pe de rost
Ce va fi, nu ce a fost.
Reușesc să văd păgânii
Grămădiți la gura pâinii,
De surâde hrinca, îndată
Ei găsesc că-i vinovată
Chiar de e puhavă și albă,
Și-i din grâu de roadă nouă
Ei socot mireasma-i slabă
[...] Citește tot
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre pâine, poezii despre poezie sau poezii despre muzică
Întoarse fiul împăratului ochii în toate părțile să vază apă; dară geaba, apă nu era, iară fata căzu și muri; p-aci era să cază și el, dară se ținu. Tot mergând el, nu putu să ție până să nu guste dintr-o rodie și scoase cuțitașul de tăie încă una; deodată, iese și dintr-însa o fată ca o zână, și moare ca și cea dintâi, fiindcă n-avu apă să-i dea. Mâhnit de ciudata întâmplare, mergea către împărăția tatălui său cu rodia care îi mai rămăsese, și se uita la dânsa ca la un cireș copt; și merse până ajunse la o câmpie frumoasă pe unde începu a cunoaște urme de oameni. Aici îi mai veni inima la loc, și se puse jos să se odihnească nițel. Gândul lui nu se lua de la rodii și de la fetele cele frumoase ce muriseră; și tot gândindu-se se aprinse în el dorința de a gusta din rodia pe care o mai avea, încât nemaiputându-se ține, otărî să o taie și pe aceasta, dară temându-se să nu i se întâmple ca și cu celelalte, căută o fântână, luă apă în căciulă, și acolo, la umbra unui copaci mare, tăie și rodia care îi mai rămăsese, când ce să vezi? unde ieși o fată ca soarele de frumoasă, și cu părul de aur. El îi dete de bău și o stropi cu apă, și așa scăpă fata cu viață. Fiul împăratului îi da târcoale, și se tot minuna de frumusețea și de gingășia ei.
citat celebru din povestea Cele trei rodii aurite de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frumusețe, citate despre moarte, citate despre viață, citate despre tristețe, citate despre păr blond, citate despre păr, citate despre ochi, citate despre inimă sau citate despre gânduri
Găsește-mi adăpost în ochii tăi de lacrimi...
Vorbește-mi mai mult de eternitate
Pe patul de spital cu ziduri reci, crăpate.
Nu-mi înșira cuvinte nici rugăciuni pioase
Când moartea-mi mușcă pământul de pe oase.
Nu-mi scrijeli în piatră icoane luminoase,
Nici jurăminte seci nici îngeri de mătase.
Curând se face noapte în schitul de zăpadă,
Iar zeii mei de fildeș în veacuri or să cadă.
Nu voi să știu nimic de rana ce mă doare
Pe patul de spital cu ziduri reci și goale,
De calendarul ce mâine nu mi-e de folos,
De versul cel amarnic la vremea care a fost.
Găsește-mi adăpost în ochii tăi de lacrimi,
Nu vreau nici liturghii nici ode după datini.
Cu ultimul amurg semnează-mi cerul nopții,
Închină-mă cu tine, duios refren al morții.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Poezii Demodate, 2014
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre zăpadă, poezii despre viitor sau poezii despre promisiuni
Samarcanda
Muntele sticlos din fund e la trei nopți
Depărtare cu privirea. Șahi răscopți
Plâng ce-a fost cu ochii scoși. Oigurii mei
Cresc în vaduri, văile vuiesc de ei.
Merg spre turnul nalt, cât norii albi de grindeni,
Margini nu se știu, priveliștea n-are
Țările vecine-l văd de pretutindeni,
Caravanseraiuri fumegă-n hotare.
Sus pe munți spânzurători cât cerul gol
Cheamă trecătorii șuierând domol.
Muște cât găinile rotesc. Leproșii
Vămuiesc chervanele, aprind chiparoșii.
Curcubeul peste Asia întreagă
Cheamă-nțelepciunea voastră să aleagă.
Iată flăcări, stele, luminează albastre,
Nașterea pe scurt a seminției noastre.
[...] Citește tot
poezie celebră de Camil Petrescu din romanul Patul lui Procust (1933)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre văi, poezii despre stele, poezii despre plâns, poezii despre ochi sau poezii despre nori
Albatrosul
În imensitatea Capricorn și Pol
Vântul urlă, rage, șuieră-n trist gol,
Sare pe de-a latul de Atlantic mut,
Tot albit de bale și zdrelește slut
Apa-ngălbenită, aburi țâșnitori,
Mușcă, sfarmă, smulge, taie, rupe nori
În crâmpeie-zdrențe, sângerând lumini,
Răsturnat în aer, ca-nvelit în spini,
În rotiri confuze, strigăt vast, penat,
Scutură și trage valul înspumat,
Chinuind pe frunte monștrii-cașaloți,
Încâlcit în urlet, crunt țâșnit din toți.
Regele din spațiul mării necuprins
Zboară spre rafala-bestie întins,
Ca săgeata, sigur, dur și negrăbit,
Ochi ce-nvinge bezna, dincolo de mit;
Cu rigid-întinse aripi de oțel
Sfârtecă vârtejul răgușit tembel,
Liniștit în miezul groazei, îndrăzneț,
Vine, trece, piere, neînvins, măreț.
poezie de Leconte de Lisle (18 august 2008), traducere de Savin Badea
Adăugat de Savin Badea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre tristețe, poezii despre monarhie, poezii despre lumină, poezii despre groază, poezii despre aripi sau poezii despre alb