moarte bunicului

Frunza-n parc (Parodie după George Topîrceanu, "Toamna în parc")

Cad alene pe aleea
Parcului portocaliu
Frunze moarte, ca aceea
A simbolului pustiu.

Prin lumina estompată
De sticla unui chefliu,
Visătoare trece-o fată
Cu un matelot zurliu.

Roşu, că-a făcut-o lată,
El se uită ca un drac.
Ea striveşte frunza moartă
Sub pantofii scumpi de lac.

Şi cu-o insolenţă rară,
Ce frizează prostul-gust,
Fac eforturi mari să pară
Ea deşteaptă, el... robust!

parodie de Dumitru Râpanu, după George Topîrceanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acostând la crepuscul în districtul Yuyi

Strângând velele lângă oraşul Huai,
Folosesc drept port un golfuleţ
Unde briza abia trezită urmăreşte cu biciul valurile.
Soarele scapătă spre apus, alunecând în amurg.
Oamenii se-întorc acasă. Lumina se stinge pe vârful muntelui.
Gâştele sălbatice se lasă-n zbor pe o insulă cu buruieni albe.
... La miezul nopţii mă gândesc la poarta unui oraş din nord
Şi ascult cum un clopot bate-între mine şi moarte.

poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este nedrept cum se încheie viaţa, prin moarte. Ciclul vieţii ar trebui să fie invers: să fii întâi bătrân, mai apoi să munceşti vreo 40 de ani, după care să te retragi în anii de tinereţe, să petreci, să bei alcool, să devii un copil care n-are nicio grijă, iar la sfârşit să te întorci în pântecul mamei unde să pluteşti timp de nouă luni, iar existenţa ta pe acest pământ să se încheie... cu un orgasm!

citat din George Carlin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hiems

E iarnă, urlă crivăţ; în vatră-i foc sărac;
şi ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârşit de veac,
natura-şi dă solemnă agonicul răsuflet,
şi-atâta somn şi moarte şi-atâta alb e-n suflet,
de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.

De frig te-nghemi, şi-o raclă îţi pare-odaia toată;
de prin hogeaguri fumul se-ncercuieşte roată
şi ciori ca de funingeni aşteapt-un hoit trântit;
şi gândurile pleacă în stol funinginit,
ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roată.

poezie clasică de Benjamin Fondane
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fox Mulder: Ce ai descoperit la autopsie?
Dana Scully: Păi... încă nu am făcut autopsia.
Fox Mulder: De ce nu?
Dana Scully: Pentru că... am avut parte de un răspuns galvanic postmortem foarte neobişnuit.
Fox Mulder: Capul s-a mişcat.
Dana Scully: A clipit. Adică ştiu exact despre ce este vorba. Activitate electrică reziduală păstrată chimic în celulele moarte.
Fox Mulder: A clipit sau ţi-a făcut cu ochiul?

replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui Internaut

Te distrezi ca un retardat pe internet
Printre jocuri şi poze obscene
Nu simţi că moarte se strecoară în suflet încet
Iar neuronii se sinucid de atâta lene
Te distrezi pe mesenger ca un bufon
Pe Facebook sari de la o adresă la cealaltă
Deşi în viaţa reală eşti total afon
Foloseşti calculatorul ca pe o unealtă
Să îţi ajustezi existenţa de retardat
Ca o ultimă variantă pentru viaţă
În care neantul îţi este aliat
Iar prezentul se vinde pe nimic în piaţă

poezie de Iustinian Zegreanu
Adăugat de Iustinian Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul despre Gică

Că-i mort de foame şi de sete,
S-a plâns o viaţă-ntreagă Gică
Mort fost-a după o gagică,
Mort, după celelalte fete
Prin moarte face piruete,
La orice pas i se dedică
În viaţa lui, ea se implică
Cum tencuiala pe-un perete
Să fii şi mort, când eşti om viu,
Aceasta-i anormalitate!
Căci stai în casă, nu-n sicriu,
Şi-ţi pierzi din personalitate...
Dar, decedând într-un târziu,
Intrat-a în "legalitate".

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

De trei zile plouă–ntruna,
Peste tot sunt doar băltoace,
Vremea s–a–ntrecut cu gluma,
Şi–asta nimănui nu-i place.

Norii–s groşi şi negrii tare,
Frigul ne–a pătruns la oase,
Aşteptând un strop de soare,
Lumea stă mai mult prin case.

Un căţel speriat de moarte,
S–a ascuns sub scara noastră
Şi–ngheţat spaţiul împarte
Cu-un motan şi cu o broască.

Stau la geam, privind afară,
La vremea deloc frumoasă,
Îmi aprind calm o ţigară
Şi îmi zic: - Bine–i în casă.

poezie de Paul Constantin (17 aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tanti...!

Eu ţi-am vorbit frumos
nu cu «fă»
nici în zeflemea, de fapt
nu ţi-am cerut nimic, tu
pretinzi că ţi s-ar cuveni
ultima felie din soartă
şi tu s-alegi «când-ul»!
Ăă... Moarte – cum să-ţi spun
domnişoară sau... doamnă?!
Aha, te închipuiam «fată-mare»
nu-i nimic, treaba ta, ştii ce
n-o să tac oricum, aşa că
nu te-mpinge în mine doar
n-ai concurenţă, ia-ţi şi tu
o vacanţă, ceva, câteva veşnicii acolo
nu te mai zgâi aşa fălos
la amărâtul ăst de suflet
ţine şi tu dietă, a... vezi că
intrăm în postul cel mare...!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virginia Woolf: Acesta este dreptul meu; este dreptul oricărui om. Nu aleg anestezia sufocantă a suburbiilor, ci vibraţia violentă a capitalei, aceasta este alegerea mea. Celui mai mizerabil, chiar şi celui mai puţin însemnat i se permite să îşi dea cu părearea despre ce îi este prescris. În felul acesta îşi defineşte umanitatea. Mi-aş dori pentru liniştea ta, Leonard, să fiu mai fericită în liniştea asta. (Tăcere.) Dar dacă trebuie să aleg între Richmond şi moarte, aleg moartea.

replică din filmul artistic Orele
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!