moarte

Noapte de mai

Tânjesc către Moarte,
flirtez cu ea,
îi fac curte,
întunericul ei
îmi mângâie tâmplele
şi îmi răcoreşte inima,
dar,
nereuşind să iau în serios sinuciderea
(ca metodă)
mă plimb mecanic prin dormitor
şi observ,
privind urma lăsată de trupul meu
în patul în care ar fi trebuit să dorm,
că între experienţa pe care o "trăiesc" în acest moment
şi moarte
nu e,
în fond,
nici o diferenţă notabilă...

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ale prezentului...

În vremea în care trăim,
Noi pentru noi suferim...
Cei dragi sunt plecaţi prea depate,
Bunicii, părinţii, în moarte...

În vremuri şi timpuri apuse,
Trăim pentru clipele duse,
Apunem în traiectorii uitate
De naştere, viaţă, de moarte.

Nimic nu ne e amintire,
Iubind, din iubire-nvăţăm
Aceeaşi tăcută iubire
Ce-n suflet şi-n gând o păstrăm.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credeam că îl iubesc, dar de fapt aveam doar nevoie de el. Era atât de multă moarte împrejur iar atunci când eram în pat împreună, nu mă gândeam la moarte... Uite, ce încerc să spun este că nu putem şti ce se află în sufletul altei persoane, nu putem şti nici măcar ce se află în sufletul nostru. Viaţa dă o întorsătură şi, cumva, noi ne continuăm drumul orbecăind.

citat din Sybil Adelman
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu erai frumoasă foarte

tu erai frumoasă foarte,
numai doruri, numai şoapte,
eu eram bolnav de moarte,
de tine nu aveam parte
şi mi te zaream departe
ca o necitită carte,
ca amfora fără toarte
şi ca-ntregul fără parte.

cine-a zis că ne desparte?
şi cine ne pune parte?
suflet dureros de dulce
cu zăbrelele năluce,
nimeni nu ne mai desparte
decât moartea dupa moarte.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte

Nu există speranţă, nici frică
În animalul care moare;
Omul sfârşeşte, la o adică,
Într-o nădejde temătoare.
El a murit de mii de ori
Şi pururi a renăscut din propriul praf;
Unui om bărbăţia-i măsori
Când înfruntând tâlhari setoşi de sânge, jaf,
Nu ia în seama viaţa-i trecătoare,
Nu se gândeşte la ziua de mâine şi nici la ţintirim;
El se-îndreptă spre moarte ca albinele spre-o floare –
Omul a inventat moartea, aşa cum azi o ştim.

poezie celebră de William Butler Yeats din Scară în Spirale (1933), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funeraliile insectelor mele (9)

Copil fiind
aveam un cimitir
sub un trandafir
unde îngropam insectele
şi păsările moarte.
Îngropam insectele
în folie subţire de aluminiu şi în cutii de chibrituri.
Îngropam păsările
în petice de cârpă roşie.
Totul era foarte trist
şi eu plângeam
în vreme ce săpam în ţărână
cu o lingură
micuţele lor morminte.
Baudelaire venea şi
mă asista
la funeralii,
spunând rugăciuni scurte,
de mărimea
păsărelelor moarte.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Direct în cer

Cu toată lumea mă împac
şi mă-nţeleg nespus de bine
cu oameni buni, cu oameni răi,
dar nu mă-mpac, moarte, cu tine.

Ne facem casă, avem copii,
să-i dăm la şcoli ne străduim
şi, dintrodată, fără veste,
a trecut timpul şi... murim

Aştept venirea lui Iisus,
căci nu vreau, moarte, ca să pier
si n-o să mai trec pe la tine
mă duc cu El direct în cer.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne temem de viitor pentru că ne temem de moarte, sau ne temem de moarte pentru că ne temem de viitor?

Marius Robu (26 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă vreme există moarte, Biserica rămâne de neclintit! Zdruncinaţi-o cu toţii, subminaţi-o din temelii, rasturnaţi-o, aruncaţi-o în aer - tot nu veţi izbuti s-o distrugeţi. Chiar dacă s-ar întâmpla acest lucru, voi veţi pieri primii sub dărâmăturile ei. Şi atunci cine o să vă mai apere de moarte? Cine o să vă mai dea atunci credinţa dulce în nemurire, în viaţa veşnică, în fericirea de apoi?

Leonid Andreev în Jurnalul Satanei (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împunsătura de moarte

E toamnă, ploaie, frig şi cea,
Borcane pline cu dulcea,
Precum şi putina cu var,
În beci, sunt sigure că iar
Care se-apropie pe-afa,
N-are, de-acum, ce să le fa.

E toamnă, ploaie, frig şi cea,
La oameni nu-i ca la dulcea
Sau ca la putina cu var:
Se tem de moarte şi de iar
Ce vin croite să-i împun,
Pe-afară şi pe dinăun.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!