Toate rezultatele despre mihai ralea, pagina 14
În timp ce directorul vorbea, Eugen Manea îi salutase pe părinții lui Mihai, apoi se ocupară de acte. În prezența celor doi martori, Lucian și domnul profesor Manea, domnul Emilian Ristea și doamna Marilena Ristea semnară toate actele prin care îi acordau fiului lor, Mihai Ristea, încă minor, permisiunea de a pleca în misiunea spațială spre planeta Proxima, la bordul navei "Pacifis", în următorii 13 ani, chiar dacă la data lansării, băiatul nu va avea 18 ani împliniți. După părinții informaticianului, fu rândul directorului Simionescu să treacă la semnat actele, apoi al celor doi martori, profesorul Eugen Manea și Lucian Enka. Cu aceste semnături, tânărul Mihai își asigurase un loc la bordul navei albastre pentru următorii 13 ani. Când Lucian și Mihai ajunseră pe puntea principală a navei albastre, acolo se mai aflau deja alții doi, tot în uniforme: Alex și Nistor.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Cât despre voi, ce-ar fi de lămurit acum, urgent? În primul rând, sper că ați vorbit acasă, cu părinții voștri, iar aceștia sunt de acord cu plecarea voastră... Plecarea în această misiune.
Lia: În principiu.
Lucian: Cum adică?! Sunt sau nu de acord?
Lia: Adică nu în totalitate. La început, când le-am vorbit despre concurs, au fost de acord, dar pe atunci nu era deloc sigur că vom lua parte la misiune; acum, după rezultatele finale, când totul a devenit sigur, nu știm cum vor mai reacționa.
Lucian: Ar fi de preferat să nu existe împotriviri.
Alex: Vorbește astfel, pentru că el se confruntă cu împotrivirea părinților săi.
Lucian: Chiar trebuia să nu-ți ții gura?
Alex: Scuze, dar nu e ceva secret, tot s-ar afla.
Lucian: Mda; să revenim la ale noastre... E bine că nu depindem în totalitate de părinții noștri, deși... Tu... Cum ziceai că te numești?
Mihai: Eu?! Mihai, domnule...
Lucian: Poftim?! Cum?! Ce-ai zis, măi?! Ce mă iei pe mine cu "domnule"?!
Mihai: Păi, scuze, dar...
Lucian: Nu-mi vorbi astfel, nici tu, nici altul dintre voi! Mă numesc Lucian, iar pentru voi, colegi și sper, prieteni, simplu, Luci. Pricepi? Cum ziceai că te cheamă?
Mihai: Mihai.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Hmm... Știi că la început îmi spuneai "domnule"?! Ți-amintești? Dintre toți, ai fost singurul care mi-a spus vreodată astfel.
Mihai: Cine, eu?! Ah, da, Luci... Sigur; însă doar atunci, la început, când de abia te-am cunoscut; tu, cu Alex și cu Nis... Ce să-ți spun?! Eram timid, emoționat... Și-mi păreai; nu știu cum... Deosebit? Oricum, o singură dată ți-am spus astfel; după aceea, nu mai; gata!
Lucian: Da; o singură dată...
Mihai: Și?! Ce-i cu asta, comandante? Ai vrea să-ți spun din nou astfel? Să știi, aș putea, nu mi-ar fi greu...
Lucian: Cum?! Nu! În nici un caz, Mihai! O singură dată a fost mai mult decât suficient.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vasluiul avea școli multe, nu era ocolit de trupe de teatru, de personalități literare sau muzicale dimpotrivă. Sub auspiciul unei Case culturale', pe care o conducea un avocat, Meza Corneliu, am ascultat aici conferențiari ca: Jean Bart, Mihai Negru, l-am auzit lecturând pe Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu, George Topârceanu, Ionel Teodoreanu, fără să mai pun la socoteală miracolul George Enescu, care părea anacronic pe mica scenă din Vaslui...
citat celebru din Ștefan Ciubotărașu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Sper să nu uiți ce ne-ai promis.
Lucian: N-am să uit. De acum încolo, nu voi mai sta izolat, mă voi întoarce printre voi, acolo unde-mi este locul. Dar nu încă, adică nu chiar din acest moment.
Mihai: Asta-i bine!
Ly: Și tot tu vei fi comandantul? Ah, scuză-mă, n-am vrut să...
Lucian: E-n ordine. Nu-i vina ta. Doar că... Nu vreau să vorbesc despre asta acum; nu încă. Nici cu voi, nici cu altcineva. Și nu știu ce și cum va fi vom vedea ce vom hotărî toți, împreună...
Ly: Înțeleg. Îmi pare rău.
Lucian: Lasă; nu-i nimic grav. Cu bine...
Ly: La revedere, Luci.
Lucian: Pa, campionule.
Mihai: Pa, Luci... Mă bucur că te-am văzut. Mi-ar fi plăcut să rămâi cu noi, dar dacă nu se poate...
Lucian: Poate altădată. Cât de curând; promit...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Deci, se pare că ai scăpat fără să-ți sucesc gâtul pentru că ai trimis acel mesaj, fără acordul meu. Și nici nu te-am sancționat în vreun fel. Spune-mi tu, dă-mi o idee... Ce pedeapsă să-ți aplic?!
Mihai: Aș, comandante... Da, se pare că am scăpat ușor. Oricum, să știi, nici n-ai fi reușit să-mi sucești gâtul!
Lucian: De unde știi că nu?! Nu fi atât de sigur! Oi fi tu campionul, dar...
Mihai: Așa e. Ai dreptate. Tu ești singurul care mă poate provoca, ba chiar și învinge.
Lucian: Aș, de unde?! Mai văzuși?! Te pot învinge, doar cu ajutorul tău. Doar te-ai lăsat învins, nu-i așa?
Mihai: Nu, nu-i adevărat! Nu m-am lăsat deloc! Și să știi că nu glumesc! Nu cedez așa de ușor în fața nimănui, deci, nici în a ta!
Lucian: Vrei să spui că nu m-ai lăsat tu să câștig atunci?
Mihai: Nu, nu te-am lăsat deloc!
Lucian: Sincer, îmi vine greu să te cred, dar dacă spui tu, așa să fie!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua națională
Alba-Iulia ne cheamă
cu un clopot de aramă
vechi de când era Mihai
cu ostașii lui pe cai!
dar Unirea n-a durat
si Mihai e ingropat.
peste trei sute de ani
visul s-a-mplinit pe plai!
neamul meu intr-un razboi
cu țărani-soldati eroi
cu un rege si-o regină
țară nouă făuriră!
ROMÂNIA se numeste
Dunărea o -mprejmuiește,
Munții.... Marea.... Mureșul
Prutul.. Jiul... Someșul!
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Gata, campionule? De abia acum ai ieșit de la Lucian? Parcă ți-am spus să stai doar puțin.
Mihai: N-am uitat. Să știi însă că vizita mea nu l-a deranjat. Din contră, i-a făcut mult bine, așa că n-ai motive să mă cerți.
Stela: Poate... Însă nu știu ce va spune Nis când te vei întoarce, văzând cât de mult ai stat cu șeful lui; doar știi bine că lui nu i-am dat voie deloc, nici măcar puțin, deci, nu e corect față de el.
Mihai: Las' că mă descurc eu cu Nis. Nu mi-e frică de el. N-are decât să spună ce-o vrea. Nu mă sperie pe mine, oricât de înalt ar fi. Poate invers.
Stela: Știam că nu ești fricos, însă nu-i corect față de ceilalți.
Mihai: De ce nu?! Doar le vei da și lor voie să-l vadă, în curând, nu-i așa?
Stela: Nu foarte curând. Alex e acolo?
Mihai: Nu. A ieșit când am intrat eu. A fost un adevărat cavaler. M-a lăsat să discut în liniște cu Luci. Presupun că e împreună cu ceilalți acum, pe puntea principală, deci, mă duc și eu la ei.
Stela: Bine, Mihai. Eu intru la pacientul meu. Dacă nu-i Alex acolo, nu-i bine să-l las singur.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Campion?! Interesant! Deci, de fapt, ai putea să ne bați fără probleme chiar pe toți deodată.
Mihai: Nu, n-aș face niciodată așa ceva; nu sunt bătăuș!
Lucian: Pricep; n-ai face-o, pentru că nu te caracterizează, nu că n-ai putea... Știi, o altă scuză că n-am auzit de tine e că în ultimii ani, lucrând la navă, n-aveam timp de altceva.
Mihai: Nu face nimic; înțeleg...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptate dosărele (Pseudoparodie după Somnoroase păsărele de Mihai Eminescu)
Mult doritele dosare
Pe la DNA se-adună,
Zac și unele-n sertare
Drept arvună!
Vinovații mult suspină
Când Parchetul treabă face,
Delatorii, în surdină,
Dorm în pace!
Multora le este frică
Pe-o ureche să se culce,
DNA-ul când le strică
Somnul dulce!
Peste-a țării frenezie
Zgomot de cătușe sună
Arestări se fac o mie
Faptă bună!
parodie de Mihai Haivas, după Mihai Eminescu
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!