Serioase/triste despre mereu, pagina 14
Zâmbește
Zâmbește azi, zâmbește mâine
Fă ca pe față zâmbetul mereu să fie
Zâmbește mie, zâmbește celora din jur
Și noi îți vom zâmbi ție la fel
Zâmbește tu, la fiecare om
Chiar dacă este doar un trecător
Zâmbește chiar daca tu ești trist
Adu-ți aminte de ceva frumos
Zâmbește și fă lumea din jur mai bună
Că mulți de zâmbetul tău au nevoie
Zâmbește sincer, fii cu sufletul deschis
Lasă ca inima să-ți dea la tot răspuns
Zâmbește și atunci când ești jîgnit
Toți uneori greșim fară să ne gândim
[...] Citește tot
poezie de Serghei Țurcan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Domnule ministru de externe
Domnule ministru de externe
Ne simțim mereu mai vinovați
Umbra lumii peste noi se-așterne
De jos, dinspre Danubiu, spre Carpați
Dumneavoastră sigur că știați
Sita interesul cum și-l cerne
Domnule ministru de externe
Ne simțim mereu mai vinovați
Un atu când vreți să-l câștigați
E și nu e-o treabă de guverne
La mesele de joc între pirați,
Principiul jecmănelilor etern, e
Domnule ministru de externe...
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba noastră nu moare
Limba noastră-i încântare,
Limba noastră-i dulce tare
Ce-ați lăsat în urma voastră
Bogăția strămoșească.
Limba noastră-i mlădioasă
Dulce, dragă și duioasă
Lacrima cea mai aleasă
A românului ce lasă.
Limba noastră-i tare sfântă
Limbă scumpă, îndrăgită,
Tu nicicând nu te vei pierde
Tu mereu ești frunză verde.
Limba noastră cea română
Tu ai fost mereu stăpână
Între veacuri sau în vreme,
Tu ești glasul meu ce geme.
poezie de Eugenia Calancea (31 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu-mi iei dorul
Am mai greșit, o știu, poți să mă cerți
Sunt doar un om urmându-și a lui soartă
Tu chiar dacă vei vrea ca să mă ierți
Oricum eternitatea nu mă iartă
Și sufletele bune mai greșesc
În tot acest vârtej ales de viață
Ce parcă ne aruncă nefiresc
Un zâmbet sau o lacrimă pe față
Am încercat mereu, atât de mult,
Alături să îți fiu într-o iubire
Dar ăsta sunt, atâta am putut,
Să nu mă lași să-ți plec în amintire
Să nu mă cerți, sau fă-o dacă vrei,
Orice ai face tu e-o mângâiere
Însă te rog ca dorul să nu-mi iei
Mereu el te va vrea și te va cere
poezie de Adi Conțu (30 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
TRISTE FLORI
Crezi că am să uit vreodată
Acele clipe care au fost?
Când cu privirea ta curată
Te uitai la chipul meu anost.
Gândul te va căuta mereu
Înconjurând-te cu drag.
Fără tine îmi va fi mai greu
Dar nu voi putea nimic să fac.
Mă voi roti mai monoton
În jurul meu va fi tăcere,
Cu stilul meu, oricum afon
Nu voi simți nici-o plăcere.
Voi trepida de mii de ori
Când mă voi gândi la tine,
Trandafirii vor fi triste flori
Înconjurându-mă pe mine.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar gândul
Doar gândul la Tine mă face să sper
în drumul acesta ce duce la cer.
Doar dorul de Tine, de chipul Tău blând
îmi spune mereu...
În curând...
În curând...
La poarta cetății odată voi sta
acolo departe în patria Ta.
De dorul acesta ce-mi arde în piept
veghez și tresar
și Te-aștept...
și Te-aștept...
În lumea aceasta mereu călător
mă-nalț către stele pe scări de fior.
La orice sclipire tresar îngânând:
O, vino, Te rog...
mai curând...
mai curând...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii mint în genunchi
încerc să înțeleg de ce
se pleacă mereu
în ziua în care Dumnezeu
coboară printre oameni și plânge
e singura dată când oamenii
se adună în cerc
sub lumina unei lumânări
și nu spun nimic
cineva le umblă prin suflet
și-n aceeași respirație
îngenunchează pe liniștea
ce se deschide ca
un răsărit
durerea se amplifică dar
nu le aparține
îmi amintesc de mama când
mi-a spus că bunica
se ascunde în cer și câteodată
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi ne păstrăm o vatră legendară
Noi ne-am născut în vremuri mai fierbinți
Când dacii purtau lănci și halebarde
De-atunci în inimi foc nestins tot arde,
Mereu, din moși-strămoși și din părinți.
Prin lupta lor adus-au biruinți
Când și-apărau pământul sub stindarde
Și-au izgonit cotropitoare hoarde
Că n-au voit să-ndure umilinți.
Din veac în veac, mereu până la mine
Să ne iubim pământul ne-nvățară
Și-urnașii noștri știu la fel de bine
Cât e de scumpă dragostea de Țară
De demnitate sufletele-s pline
Și ne păstrăm o viață legendară.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De acolo au plecat cîndva în neștiute timpuri să-și caute tatăl, nemaiîntors dintr-o fatală bătălie, cei doi fii de împărat cu firi atît de deosebite. Mureșul, ascultător, a ținut drumul pe care fuseseră sfătuiți să-l urmeze. Dar Oltul, chiar de la început, a pornit pe un altul, nesocotind povața. Cînd, mai tîrziu, cuprins de păreri de rău, s-a întors să-și caute fratele, nu l-a mai putut găsi. Prefăcuți în rîuri, pierduți unul de altul pentru totdeauna, ei rătăcesc de atunci mereu, mereu fiind, celor ce le cunosc povestea, prilej de meditație și reverie.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poemul invectiva si alte poeme" de Geo Bogza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Am fugit...
Am fugit ades de mine,
Fără să mai iau în calcul
Că nu știu unde mă duc...
Lovindu-mă iar cu capul
De propria goliciune!
Am fugit mereu de lume,
Chiar dacă nu am putut
S-o evit, cum am sperat,
Dar măcar am început
De ea, a nu mă mai teme!
Am fugit mereu de tine,
Cel ce știi atât de multe!
Mai puțin esența vieții...
Știi tu? Lucrurile sfinte
Cele care-ți sunt străine!
Am fugit de toți și toate,
Mai puțin de slăbiciuni...
[...] Citește tot
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (13 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!