mare om mare caracter

Vise plecate cu muntele la mare

Am pus inima nopţii în palme,
Am conectat-o prin două raze stelare
Viselor mele aburind de iubire,
Tu mi-ai răspuns că eşti la mare.

Dorul a pogorât de pe muntele vrăjit
Cu privirea albastră ca cerul,
În valurile mării te-am zărit
Izgonind din inimă misterul.

Umbrele noastre sortează nisip
Clepsidrei pătrunse de timp,
Noi, gâtuiţi de aburii iubirii,
Uităm să păşim în alt anotimp.

Rămânem conectaţi
Prin două raze stelare
Din visele plecate
Cu muntele la mare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecat de rana mea

Lecuit de rana mea laud inumana mare –
Şi binecuvântez Cvartetul de Îngeri care-aici se-aţin;
Stau, vindecat, într-o neîndurare mare,
Distilată-n întreaga rouă numită rosmarin.

NB. Îngerii sau arganghelii celor patru elemente: Aer, Foc, Apă şi Pământ.

poezie de Herman Melville,1819-1891, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e mare,
mult prea mare isteria
ce ne cuprinde
vrând - nevrând

tu
cel de la colţul străzii
chiar tu
acela care vinzi ziare
sufoci un zâmbet într-o mască

tu
închizi ghereta pleci
cu pas şovăitor
pe dunga umbrei tale
fără să ştii încotro te îndrepţi
şi unde duci cu tine
cheia

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început...

Cândva, demult, demult,
Mai pe când lumea era încă la început,
In Universul mare, dar prea plin cu stele,
Multe stele n-au mai încăput,
Aşa că s-au apucat
Să-si construiască o planetă primitoare
Şi Gingaşă şi Albastră
Cu o inimă mare, ca de foc
Pe care si stelele să poată avea câte un loc
Şi un pic mai mult noroc.
S-au îmbrăcat apoi cu haine noi, de lut
Devenind oameni, miliarde,
Dar sufletul lor de stele
mai departe străluceşte
Şi cândva se vor intoarce
Intr-un Univers acum mult mai mare
In care loc vor avea şi stele şi suflete...

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa vreau să rămân

Ne aflăm într-o copaie,
pe o mare înspumată
şi mi-e frică
să nu ne mănânce
un şarpe de mare;
Deasupra noastră,
nişte constelaţii
pe care nu le mai văzusem
vreodată.
Mi-aş dori dragon să fiu,
Să-l înfrâng pe şarpe.
Şi dorinţa
mi se îndeplini
pe dată.
Se vede că nu-s amator ;
Din confruntare ies învingător.
Şi fericirea
vreau s-o strig
în gura mare.
În clipa aceea,

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa vreau să rămân

Ne aflăm într-o copaie,
pe o mare înspumată
şi mi-e frică
să nu ne mănânce
un şarpe de mare;
Deasupra noastră,
nişte constelaţii
pe care nu le mai văzusem
vreodată.
Mi-aş dori dragon să fiu,
Să-l înfrâng pe şarpe.
Şi dorinţa
mi se îndeplini
pe dată.
Se vede că nu-s amator ;
Din confruntare ies învingător.
Şi fericirea
vreau s-o strig
în gura mare.
În clipa aceea,

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Cristina Ştefănescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Zvârle-ţi povara-n adâncuri!
Dă, omule, uitării totul!
Divină-i arta de-a uita!
De vrei să zbori,
De vrei să vieţuieşti în slăvi:
Azvârle-ţi greutatea-n mare!
Iat-o: aruncă-te pe tine-n mare!
Divină-i arta de-a uita!

poezie celebră de Friedrich Nietzsche din Poezii, traducere de Simion Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Auschwitz

Furia,
incisivă ca o cange,
pune stăpânire pe mine.
Zilnic,
fiecare nazist,
ia, la ora 8:00 A. M., un copil
şi îl prăjeşte pentru micul dejun
la tigaie.

Iar moartea, obişnuită cu aş ceva, priveşte impasibilă
şi îşi curăţa mizeria de sub unghii.

Omul este esenţa răutăţii,
spun asta în gura mare.
Omul este o buruiană
care trebuie arsă,
spun asta în gura mare.
Omul
este o pasăre plină de mâl,
spun asta în gura mare.

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei scriitoare

Citit-am cartea-i cu interes
O dată, chiar de două ori,
Romanul este un succes
Numindu-l chiar buchet de flori.
E clar c-autoarea-i competentă
L-alde romanului mister
In acelaşi timp foarte decentă,
Având şi un mare caracter.

Gândind acum cu voce tare,
Elogiul eu pot să-l confirm.
Oricine poate da confirmare;
Răul mereu am să-l infirm.
Greu e ca să scrii acum o carte,
E cunoscut de toţi – unanim.
Să scrii un roman e ceva mai aparte,
Cam greu, dar pot să zic sublim;
Urmează-ţi visul mai departe.

acrostih de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ninge

Şi ninge în oraşul mare
E noaptea plină de orgii,
Iar prin saloane aurii
S-aud orchestre şi fanfare.

Femei nocturne, singurele,
La colţ de stradă se aţin,
Desfrâu de bere şi de vin
Prin berării şi cafenele.

De orbitoare galantare
De diamant şi de rubin...
Şi de averi oraşu-i plin
Şi ninge în oraşul mare!...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!