ma evita prietenii

Univers de fantezii

mă ascund între cuvinte ca într-un palat
slove perfecte în magii să mă poarte
samburi de speranţe cu gust migdalat
i-am sădit între rânduri în carte.

prietenii poeţi îmi vorbesc de iubire
ne leagă cerul cu stele vrăjit
ne leagă timpul decorat cu safire
în sufletul meu extazul a mijit.

mă topesc ca fulgul pe o rază
universul meu de fantezii e poezia
muzica din suflet pe strune vibrează
pe mănunchi de raze creşte frenezia.

iubirea luminează ca stelele în noapte
sublime sentimente se transformă-n fapte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea este propriul ei prizonier frumos

mintea este propriul ei prizonier frumos.
Mintea a privit îndelung cum luna incendiază
cerul deschizând în amurg cleioase aripi noi

după-aceea cu decenţă s-a spânzurat, era-într-o după-amiază.

Ultimul lucru pe care l-a văzut ai fost tu în ceasul de-acum bastard
goală printre lucruri înveşmânate,-apoi

carnea ta, animal concis ca o baghetă inventând trasee melodice,
încă la plimbare cu sângele torcând inutil;
sexul tau a chiţăit ca un tac pe masa de biliard
auto-testându-se pentru a evita orice posibilă eroare,
în spasme spontane şi totodată metodice.
Mintea testează deodată viermi ferestre şi trandafiri

mintea râde şi-şi închide ochii aşa cum o fată eşuată-n amintiri
închide palma stângă pe oglindă refuzând să zboare.

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de imaginaţie

în răsărituri magice mereu am renăscut
cu o dragoste pură am atins universul
credinţa de argint a fost ca un scut
luptând cu tristeţea să-i găsesc reversul

am împletit şi noaptea muzica şi versul
să-mi încânt prietenii cu talentul meu
am fost determinată să evit regresul
pavând cu vise mari drumul spre apogeu

am fugit de moarte pe alei de cântec
măcinând iluzii la moara cu noroc
cu suita de reforme suferinţa o spintec
călită de furtuni de ploi şi de foc

speranţei sfâşiată i-am cusut un petec
albastru aprins... cu imaginaţia mă joc

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legături fermecate

îmi dau târcoale umbre cu frica de moarte
mă ascund în cuvinte ca într-un palat
sentimente perfecte în magii să mă poarte
sâmburi de speranţe au gust migdalat.

prietenii poeţi îmi vorbesc de iubire
ne leagă cerul şi pământul rotund şi vrăjit
ne leagă timpul decorat cu safire
extazul fericirii în suflet a mijit.

ne leagă marea cu valuri de smarald
ne leagă stelele şi luna veghetoare
timpul meu vesel se îmbracă în fald
filigrame aurite ţesute în soare.

ne leagă zâmbetul prietenos şi cald
în lumea de poeme cu tandre inimioare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Junk love

când oamenii au nevoie rapid de iubire
ca de o masă la mcdonald's
între ei apar acele pânze subţiri
se ascund în valize moderne pietroaiele
un zâmbet casual leagă prietenii just for fun
mici musculiţe bâzâie pe ecran
pătează un trecut prea lacom să răpească
dimineţi pline de linişte din viitor
un meci care nu se mai încheie
o ţestoasă care nu iese din carapace
tineri amestecaţi în infuzii de iasomie
respiră de două ori mai mult oxigen
aleargă cu sufletul pereche spre un drum fără E-uri

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia şi vântul au bătut astă noapte-împreună (Cioara croncănind în noapte)

Mână-n mână, ploaia şi vântul au bătut toată noaptea,
Obloanele scârţâiau în cântecul toamnei.
Lumânarea s-a stins, din clepsidră a curs ultimul strop de apă;
M-am tot ridicat şi m-am tot culcat, dar nu mi-am găsit pacea.
Treburile omeneşti se petrec asemeni apelor mareei,
O viaţă dispare ca un vis.
Ar trebui să ies mai des la băut cu prietenii,
Altminteri n-o să mai pot suporta multă vreme-acest amurg.

poezie de Li Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar scufundă-te în oceanul Fiinţării

Doar scufundă-te în oceanul Fiinţării.
Stai cu asta.

Foloseşte inteligent această viaţă.
Fii pe deplin Sinele tău.
Atunci iubirea ta poate îmbrăţişa lumea întreagă,
şi nu doar familia ta şi prietenii.
Nu vei mai alege şi selecta,
şi nu vei mai judeca.

Adevărul este deja înlăuntrul tău.
Personalitatea nu e decât o mască.
Doar Sinele este real.

Fie ca seminţele purei înţelegeri
să înflorească total înlăuntrul Fiinţei tale.
Aşa să fie.

poezie de Mooji din Mai Vast Decât Cerul, Mai Mare Decât Spaţiul
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm I

Aceşti psalmi sunt opera minţii bântuite de viziuni şi nu a
raţiunii ce nu se schimbă niciodată.

Eu sunt carne şi sânge, dar mintea mea e focarul multor
iluminări.

Mă schimb odată cu vremea, cu starea finanţelor mele, cu
munca pe care o fac, cu prietenii mei.

Dar într-adevăr niciuna din acestea nu e răspunzătoare
pentru măreţele defecte ale minţii ce mi-au lăsat
creierul deschis halucinaţiilor.

Toată opera a fost o imitaţie a trăncălelii literare din capul
meu.

Această bârfă este un document excentric spre a fi pierdut
într-o bibliotecă şi redescoperit când Porumbelul
coboară.

poezie de Allen Ginsberg din Howl şi alte poeme (februarie 1949), traducere de Petru Ilieşu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptura în cuvânt

Mi-a venit să înghit marea neagră deodată
Şi lava munţilor ca vinul din pahare s-o beau.
În apele din căuşul palmelor Tale să-mi plimb
Corăbiile între zenit şi nadir.

Mi-am chemat prietenii din stele cu trâmbiţa.
Te-ai cutremurat şi ţi s-au surpat zidurile
Când am început toţi să scuturăm aripile
De săbii ca nişte pene de aur.

Împresurat de jur împrejur de cer şi pământ,
Ca pe un prunc, ca pe o mireasă Te-am dezvelit.
Într-un gând Te-am ucis şi Te-am răstignit
Pe o cruce din lemn de cer sidefat.

poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este-o domnişoară la moldova

bătrână care scrie poezii
pentru văduve
negre, deşi toţi prietenii pe care abia
i-a ucis cu indiferenţa ei de proa
stă gustare încă sunt vii (?!) se ră-sucesc
în mormintele unor... turmaşi-e
noriaşi - ca exerciţiu
de stare, asta, poeta, îi mai calcă puţin
pe cap în picioare, cu o perucă,
îi taie cu unghiile şi-i bate
pe spate cu o macetă, apucă
să-şi scoată şi pensia de ha-ha-
handicap meritoriu -
după care iară şi iară şi ia
ră dă la arte cum alţii ar da a
cel examen la permutare de sexe
cu totul simbolice

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!