luca gena

Trecut întors în viitor

M-am întâlnit cu mine-n viitor
Peste milenii, fără să mai "mor",
Fără să ştiu c-am fost cândva, vreodată...
Pe-un alt "pământ", "planetă" regretată.

Nu mă ştiam, din lumea de ciudaţi;
Amestec, plastic cu metal... robotizaţi.
Eram în zbor, că n-aveam gravitaţie...
În planaj de gând, profund în levitaţie.

Un nanobit din sânge mi-a dat semn
De-un strop de-o genă cu memorie de "lemn"...
Din tatăl meu -ce-l avea "meşteşug"
P-ecran-breloc; lângă un "cal"... şi-un "plug".

M-a luat aiurea, ceva nou, un "sentiment",
Cum că m-aş şti pe undeva, pe-un "continent"
Ce nu mai e, din masa uniformă
De-o sferă-n zbor, ce-şi schimbă mereu formă...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul şi viţelul

Un bou, ca toţi boii puţin la simţire,
În zilele noastre de soart-ajutat...
Învaţă la şcoală cartea de cetire
Şi ajunse boul un bou învăţat.

Mare lucru-n lume e şi-nvăţătura!
Ţine loc de multe, chiar şi de talent...
Printr-o bună şcoală, rafinezi natura:
Din viţel poţi scoate un bou eminent.

Nu încape vorbă, între animale,
Un aşa specimen greu să mai găseşti
Să citească zilnic feluri de jurnale,
Rumegând atâtea ştiri politiceşti.

Astfel, eminentul, în curent cu toate,
Iată, pe nepotu-i tânăr l-a-ntâlnit:
"Unchiule, cum mergem?" — "Excelent, nepoate!
A mai grea problemă s-a şi resolvit".

[...] Citeşte tot

fabulă celebră de Ion Luca Caragiale din Convorbiri critice, an I, nr. 1 (1 ianuarie 1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Briciul lui Occam

Împingeam orice indecizie până la paroxism
Gotic... şi femeie mi-e numele real,
În timp ce voi mă veţi numi veşnic, Haborym!
Prima oara ţi-am vorbit în franceză, cu un accent de curtezană
Aveam limba ascuţită şi mă plimbam pe jugulara
Dorinţelor tale întunecate, era un viciu fumat,
Puţin barbar, deşi nici tu nu-mi erai cel mai educat sentiment.
Mă priveai sceptic în toată stângăcia fără logică, dar gândită...
Zâmbeam, după mult timp, nici apă... nici vin.
Uneori noaptea, în oglindiri de apă sărată, îţi auzeam ecoul sufletului,
Călimara ta nu îmi ştia numele, dar striga răguşită
Therese, Therese... philosophe!
Puţin prea erotic pentru trăirile mele.
Sufeream de sindromul lui Stendhal, în fiecare secundă care
Îmi penetra gândul cu simpla iluzie a unei posibile prezenţe de... tu.
Te-am căutat prin romane şi lucrări nescrise, încercam să descopăr
Nu ştiam ce, dar ştiam că îmi trebuie
Acel ceva care se ascundea într-o lepră, care voia să îmi distileze uitarea...
Acum, într-un final pretins, cred că am început să uit să mai uit...
Mă transform în Praxilla din Sicion

[...] Citeşte tot

poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graţia domniţei

Tânăra Domniţă a încălecat:
Pentru prima oară merge la vânat,
Cu-al ei mire june, tocmai sus în munte,
Să vâneze ciute, cerbi cu coarne-n frunte.
Tinerime-aleasă toţi voinici băieţi,
Intrarmaţi cu paloş, suliţi şi săgeţi,
Îi urmează veseli. Zgomotul e mare;
Cornul suflă-ntr-una la patru hotare.
Se începe goana. Tânăra copilă
Tremură de spaimă, tremură de milă,
Văzând că-mprejuru-i acea tinerime
Face-atâtea jertfe cu aşa cruzime.
Totdeun-un suflet c-al ei delicat
Cu cruzimi de-acestea greu va fi-mpăcat!
Pe când lăcrimează, iată că de-odată,
Din desiş, în faţă-i un cerb se arată,
Cu bogate coarne, cu pasul uşor,
Asudat de goană, cu ochi rugător,
Vine şi-ngenuchie l-ale ei picioare
Graţie imploră, ca să nu-l omoare.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte cerul

De va pleca acum această primăvară,
N-o mai chema, tu ştii că n-are rost!
Nu m-aştepta în nici o altă gară,
Uită lumina-n felinare, uită tot ce a fost!

Prin nopţi cu maci rătăcitori în vis,
Recheamă-mă în noaptea verii care vine!
Prin trandafiri, sărută ce ţi-am scris
Şi iartă-mă dacă nu am rămas cu tine!

Un vânt îţi va şopti să te grăbeşti
Şi să răspunzi îmbrăţişărilor sublime!
Prin nori, te cheamă ziua să iubeşti
Aceste flori ce lasă-n rouă, frăgezime!

Nu rătăci vorbele-n vânturi care trec,
Aşteaptă-mă şi azi în versuri şi poeme!
Peste-ale tale temeri o să mă aplec,
Când fulgere brăzda-vor cerul, nu te teme!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Luca
Adăugat de Daniel Luca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

Magnolii albe cad secerate în raze de lună plină.
... eşti cel mai minunat demon de care m-am putut îndrăgosti!
Se cern albe petale peste mormântul replicilor noastre.
... nu vreau să te otrăvesc, atunci când îţi spun că te iubesc!
Îmi zâmbeşte, dintr-o fotografie întunecată, un colţ de mască.

***

Bătăile unor inimi de gheaţă, au început să nu se mai audă,
Timpul a fost nemilos şi soarta cuvintelor, prea crudă.
Peste maidanul cu dragoste au sărit, câţiva paşi rapizi,
La marginea oraşului, cu lumini argintii, transformaţi în hibrizi,
Doi copii străini de metaforele unei vieţi parfumate,
Stau calmi, cu ochii în lacrimi, dar spate în spate.
Povestea nu a reuşit să înceapă şi nici final n-o să cunoască...
Moment de rătăcire şi timp puţin să-şi mai dorească.
Cum degetele se-mpleteau în promisiuni de luptă,
Acum nici gând să mai aştepte, doar gheaţa mai ascultă.
Ca doi frumoşi necunoscuţi se depărtează de cuvânt
Şi împletesc în drumul lor,, cum ar fi fost?" şi,, unde sunt?".

[...] Citeşte tot

poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dojana (Doina)

Carpatu'şi înalţă semeţe bătrânele culmi spre albastru, scăldându-le în ploaia de raze de soare d'amiază de vară... E sfântă şi vastă tăcere, sus colo, departe de zgomotul vast şi profan al cetăţii. E limpede aer şi vântul adie alene şi doina doineşte... Mioarele pasc îndelete pe colina cea verde... E turma bogată a lui Oancea; în târguri din lume vestită'i e lâna, vestită'i e brânza, vestit caşcavalul... Mioarele pasc îndelete sub grij'a doi baci de credinţă, sub paza dulăilor aprigi, de sfâşie ursul... Alături la umbră de stâncă stau bacii. Sunt frate şi frate. Cel mare, cu pleoapele închise, îşi trage luleaua. Iar fratele tânăr, culcat stând pe spate, doineşte o doină din fluieru'i magic... Şi cântă şi cântă flăcăul, de dor şi de jale, un cântec pe care Carpatu'l cunoaşte d'atâtea ş'atâtea vieţi de oameni. Trecut-au destule şi alte-or mai trece: Carpatul şi doina de veci sunt prieteni, de veci or să fie... Şi cântă flăcăul de plânge şi frate, de plâng şi mioare, de plâng toţi dulăii, şiroaie de lacrimi, atât e de dulce! Dar iată-l deodată în sus se ridică, şi fluieru-şi trage din buze. Îl întoarce la ceafă şi'l vâră'n cămaşa soioasă de zer şi scorţoasă... Se scarpine bine; răsuflă. Şi iar îl ia-n buze şi iar se porneşte... Carpatu'şi înalţă semeţe bătrânele culmi spre albastru, scăldându-le în ploaia de raze de soare d'amiază de vară... E sfântă şi vastă tăcere, sus colo, departe de zgomotul vast şi profanal cetăţii. E limpede aer şi vântul adie alene şi doina doineşte. Ce vraje!

poezie celebră de Ion Luca Caragiale din ziarul Universul Literar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Protestul hominizilor

În urma anecdotei, vădit răutăcioasă,
În care o maimuţă, plină de păr şi grasă
Ne ţine nouă lecţii de cum ar trebui
Să fie omenirea, bătrâni şi-ai săi copii
Acuma Epigonul, acest Conceatu Petre
Vine cu o ripostă, scrisă pe patru pietre:

"Distinsă asistenţă, vă rog să fiţi atenţi
Că de pierdeţi ideea, rămâneţi repetenţi!
De la-nceputuri lumea, în orice conjunctură
Ar fi fost aşezată, pietroi pe murătură,
A traversat momente de graţie, nasoale,
Cu molime şi ciume, potop, la deal, la vale
Imperii hrăpăreţe, popoare înrobite,
Capitalism, sclavie, politici prohibite,
Explozii nucleare şi încălziri globale,
O glaciaţiune, scandaluri sexuale,
Demografii crescute şi prăbuşite-apoi,
Moralităţi defuncte şi mult, prea mult noroi...
Ştiu, o să-mi ziceţi: bine, dar n-ai şi chestii bune,

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu (11 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amiaza maura

În aer e lene… Amiază de vară.
pâclă greoaie de plină Sahară.
Ca tigru-ntre două tigrese rivale,
Ce scuipă de turbă şi sânge şi bale,
Ahmet stă-ntre două geloase neveste:
Fatme - o minune, Biulbiul - o poveste!
Biulbiul este blondă, Fatme este brună;
O patimă oarbă şi alta nebună.
Ahmet simte bine că fierbe în ele
O ură cumplită, o ură de-acele

Ce lasă din treacăt în neagra lor cale
Ruine şi sânge şi moarte şi jale.
Sunt două extreme, sunt două-antiteze…
Pornirea vrăjmaşe, el vrea s-o calmeze:
“Pe-Allah strălucitul! pe sântul profet!
Pe stele şi lună! (răcneşte Ahmet
Ş-apucă hangerul) Fatme! un ciubuc!
Mergi!”
“Nu vreau!!”

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii...

Fii fără de grijă, să fii curat şi sfânt (1 Corinteni 7:32; Filipeni 1:10; 1 Petru 1:16)
Desăvârşit şi primitor de oaspeţi pe pământ (Matei 5:48; Romani 12:13
Simţind cu alţii şi-n nădejde tare (1 Petru 3:8; Romani 15:13)
Făr' răutate şi s-ai în necaz răbdare (Matei 10:16; Romani 12:12).
Fii bun şi treaz şi veghetor (Efeseni 4:22; 1 Petru 5:8
Să fii supus şi de Cuvânt împlinitor (Evrei 13:17; Iacov 1:22)
Fii plin cu vlagă, râvnă, bucurie (Mica 3:8; Romani 12:11; 2 Timotei 1:4)
Cu har, putere, Duh Sfânt din veşnicie (Fapte 6:8; Mica 3:8; Efeseni 5:18).

Îmbracă-te cu armele luminii, cu omul nou şi sfânt (Romani 13:12; Coloseni 3:10
Cu haina mântuirii, cu Domnul pe pământ (Isaia 61:10; Galateni 3:27)
Cu platoşa credinţei, Divină armătură (1 Tesaloniceni 5:8; Efeseni 6:11)
Cu dragoste te îmbracă s-o ai peste măsură (Coloseni 3:14).

Comoara ta o strânge nu-n lucruri care pier (Matei 6:20)
Comoara ta o strânge - comoară pentru cer – (Matei 6:20)
Lucrează cât e ziuă şi fără de cârtire (Ioan 9:4; Filipeni 2:14)
Cu dragoste, după adevăr, ca pentru nemurire (1 Corinteni 16:14; Ioan 3:21; Coloseni 3:23).

Iubeşte tu vrăşmaşul şi adevăr şi pace (Matei 5:44; Zaharia 8:19)

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!