lanturi

Ridică-ţi, române, fruntea

Ridică-ţi curajul din pământ, române
În flacără de lumânări străbune
Dacii nu s-au închinat pentru un colţ de pâine..

O viată de vrei să stai legat
Gândeşte-te dacă se merită
Să mănânci zoi de străini aruncat
În linguşiri de falsă politică...

De a sta îngenuncheat
La conducerea ce ne-a înfierat,
Pentru a lor bunăstare de neiertat
Din seva pământului sfânt

Unde a curs sânge mult
Să fim noi stăpâni...
Nu... în lanţuri câini!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am înţeles

Eu fără tine Adriane
Am văzut...
Că poezia e un carusel
Cu poeţi legaţi cu lanţuri intre ei!
Ce se învârtesc în gol ca nişte asini
Să-şi fure sau soarbă din seva poeziei
Între ei...
Şi înconjurat pe piept cu sârmă ghimpată de ascet, Nichita...
Unde eşti să vezi...
Cum e lumea poeziei acum...
Plină de neruşinare şi mârlănie
Şi interese corupte de arginţi de o uniune de lingăi a scriitorilor
Ce ridică pe interese şi corupţie în slăvi
Nişte iudei şi profitori...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuprinşi de verde

Interpretam propriul nostru rol
protagonişti în filmul vieţii
scenaristul în pană de idei
introducea o pată de verde
atât de delicată...
câtă vitamină
şi câtă amfetamină
câte idei
şi câte scântei
câte cuvinte
cuprinse-n minte
câte tangouri
şi bolerouri
dar câte lanţuri
rupte de valsuri
ce rapsodie
şi poezie
ce iute polkă
şi perestroikă
odă luminoasă

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cina

În frig şi noroi
Trec hoţii-n convoi, câte doi,
Cu lanţuri târâş de picioare,
Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare.
Fiertura e gata.
E seară. E ploaie.
O lingură grea, cât lopata,
Dă ciorba din două hârdaie.
Câţiva au ucis,
Câţiva ispăşesc ori un furt, ori un vis.
Totuna-i ce faci:
Sau culci pe bogaţi, sau scoli pe săraci.
Livizi ca strigoii şi sui,
Strâmbaţi de la umeri, din şold si picior
În blidul fierbinte, cu aburi gălbui.
Îşi duc parcă sângele lor.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Flori de mucigai (1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Doamne, Tu, stăpân al lumii,
Ce lumină-mi dăruieşti,
Sufletul ce l-ai sădit,
De păcat mi-l ocroteşti!
Strâns în lanţuri ruginite,
De picioare şi de gât,
Eu cobor prin munţi şi dealuri
La o piatră de mormânt.

Fumul de la lumânări
Pătrunde prin văi adânci,
Iar mireasma de tămâie
Se înalţă printre cruci.

Sângele curge şiroaie
După mine, pe potecă,
Dangătul de clopot spart
Răsună în biserică.

Mă întorc, privesc în urmă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incatusare

Ma-ncatusez in propria-mi celula,
A mintii mele celula de foc,
Nici gratii, nici lanturi, nici paza
Doar teama si speranta la un loc.

In jurul meu doar neguri si tacere
Si nici o luminita calauza,
Departe de iubire, alaturi de tacere
In lumea ratacita, ciudata si confuza.

Ca minti bolnave, suflete desarte,
Distrug tot ce-i frumos si ce e sfant
Alunga omenia calcand pe demnitate,
Crezandu-se stapanii pe pamant.

poezie de Iulia Comaniciu (14 noiembrie 2011)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Află Ceea Ce Eşti pentru că restul sunt doar efemere poveşti. Şi ducem prea multe poveşti cu noi. Ştim prea multe, credem prea multe, vrem prea mult, sperăm prea mult. Şi toate aceste dorinţe ne leagă cu lanţuri invizibile de identitatea corp-minte, de ceea ce nu suntem. Pentru că dorinţa pentru ceea ce nu eşti aparţine a ceea nu eşti.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armata mongolă semăna izbitor cu o armată modernă, coborâtă într-o lume medievală... un general coordona mişcările a zeci de mii de oameni, peste lanţuri de munţi şi prin teritorii necunoscute, la fel de precis ca mişcările de pe tabla de şah. În bătălie, printr-un sistem de semnalizare cu steaguri colorate, el putea face să înainteze mii de oameni deodată, să-i retragă, să-i întoarcă şi să-i dirijeze către obiective - iar atunci când dădea ordine, oamenii lui executau imediat ce li se spunea.

Cecelia Holland în eseul "Moartea care a salvat Europa"
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi de lumină

Lumina ochilor dragi -
Limitată, obscură,
Abstractă şi cu măsură...
Ochi de lumină -
Un plus infinit transcendentm prelucrat,
Nelimitat...
O iubire celestă -
Deschidere, rugăciune, iertare,
O lume de îngeri,
O pleoapă de vis şi ninsoare...
Must stelar risipit în esenţe,
Har divin, bucurii, tinereţe...
Mireasmă de flori, cânt şi susur de ape,
Clopot viu de cuvânt
Peste strune de şoapte.
Raiul zbătându-se-n lanţuri,
Întrr-un iad peste care,
Cade-n lacrimi şi rugi,
Dumnezeiască ninsoare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu acesta-i adevărul

mai uşoară ca o pânză de păianjen
pe care o destramă răsuflarea dinaintea morţii
ţi-e inima după ce ai rostit adevărul ţinut prizonier
greu ca o piatră de moară deprinsă să macine
adevărurile mici neluate în seamă

poţi alerga atunci
de la frunte la tâmple şi prin coşul pieptului
fără lanţuri printre zăbrele largi
liber ca pasărea cerului
în ziua ne-mâniei bolborosind
Doamne ce mă fac dacă nu acesta-i adevărul
deja i-am spus ridică-te şi umblă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!