imbratisarea

Mâine, sigur mă vei iubi la fel?

În seara asta eşti al meu în întregime
răsfăţându-mă cu dragostea ta
şi dulci poeme de iubire,
În seara asta magică
dragostea străluceşte în privirea ta
Dar mâine, sigur mă vei iubi la fel?

Luceferii din ai tăi ochi
vor lumina la fel îmbrăţişarea noastră
sau ceea ce simţi acum
e doar o un capriciu, o plăcere de moment,
iar mâine vei deschide uşa inimii
altei iubiri pătimaşe?

În seara asta magnifică
tăcerile grăiesc vibrând în ecouri
şi inimile noastre îşi vorbesc şi se-nţeleg.
Îţi simt vârful degetelor desenându-mi trupul
şi mă întreb dacă-i aievea sau visez,
iar mâine, în zori,, voi îmbrăţişa doar aşternutul rece?

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Minuţa Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cascadoria timpului

Rătăcitorul de corăbii pe spatele peştişorului
Face spume de aur la îmbrăţişarea uitării,
Se piaptănă prudent cu sideful dinţilor solari
Apoi dă foc orizontului de pe coamele zării.

E o cascadorie prelinsă tumultuos în viaţă,
Mărul discordiei muşcă din inimi hapsân,
La izvorul fierbinte de mirt îngerii se-nchină,
Strigătul tău aduce suferinţe ochiului stăpân.

Noaptea lăcrimează stelele ascunse în nori,
Felinele umane sub lună pornesc să doboare
Fânul nopţii reavăn înţesat cu bunurile lumii
Înveşmântându-se cu noi nestemate, odoare...

E cascadoria timpului nostru veşnic rapace,
Dintr-un slugoi supus, cu ochii în pământ,
Se ridică înotând prin scârnă şi prin sânge
Un borfaş politic, aiurea, el se crede sfânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul răstignit

La margine de codri seculari
măceşii răzvrătiţi ne stau în cale,
ajungi târziu, trecând printre arţari,
purtând în ochi miraje ancestrale.
Mă-mbrăţişezi cu un sărut prelung,
simt liniştea din mine cum se curmă,
aş vrea din sărutare să mă smulg,
presimt îmbrăţişarea ta din urmă.

Dar ne oprim, te-ntorci către apus,
cu ochii adânciţi departe-n zare,
eu te privesc din umbră readus
dintr-un deşert cu dune mişcătoare.
Resimt răceala din sărutul tău,
adânc intrat în buze, ca o lamă,
şi îndoiala-n suflet, ca un hău,
strivind-mă cu reci fiori de teamă.

Tăcerea-n jur devine tot mai grea,
mă-ndepărtez cu clipa care moare,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-vă unul pe celălalt

V-aţi născut împreună – şi veţi fi împreună pentru eternitate.
Veţi fi împreună când aripile îngerului morţii vă vor spulbera zilele.
O, veţi fi împreună chiar în tăcerea memoriei lui Dumnezeu.
Dar lăsaţi puţin spaţiu în îmbrăţişarea voastră,
Pentru ca briza paradisului să danseze între voi.

Iubiţi-vă unul pe altul, dar nu puneţi lanţuri iubirii:
Lăsaţi-o să fie o maree unduitoare între ţărmurile sufletelor voastre.
Umpleţi-vă paharele unul altuia, dar nu beţi dintr-un singur pahar.
Dăruiţi unul celuilat din pâinea voastră, dar nu mâncaţi aceeaşi pâine.
Cântaţi şi dansaţi împreună, şi fiţi veseli, dar lăsaţi-l întreg pe celălalt,
Până şi strunele lăutei sunt singure, deşi vibrează la aceeaşi melodie.

Dăruiţi-vă inimile, dar fără să fie prizonerele celuilalt.
Numai braţele vieţii pot cuprinde inimile voastre în întregime;
Şi staţi împreună, dar nu prea aproape:
Coloanele templului nu sunt lipite,
Iar stejarul şi chiparosul nu cresc unul în umbra altuia.

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire ascunsa

lacrimi, atunci cand ploua peste durerea tristetii;
inimi, atunci cand inca bat, desi sunt ranite;
iubire, aparent infrigurata, in umbra,
atunci cand singur si in singuratate-mi, imi inchircesc sufletul in mine insumi, strangandu-mi aripile;

iubirea, eterna inca, se revarsa din inima;
intamplator mai poate fi reinviata de lumina unui soare optimist;
iubirea, surazatoare, ametita de intuneric,
atunci cand norii stralucesc, fierbinti, spre mai adanc, spre mai adanc;

inima mea, care se comprima dureros in imbratisarea ta;
umbrele, care par sa se sfarame violent sub puterea mintii;
adancime, care ilumineaza cu puterea flacarii ce arde
in intunericul abisului, chiar daca este aspatial si plin cu umbre;

asa cum ploaia de lacrimi incepe incet sa se opreasca,
asa cum vantul imprastie norii ca pe niste pene,
plansul se retrage din iubire pentru a se ascunde,
pierzand pana si rezonanta lipsita de importanta a focului.

poezie de Subhendu Kar, traducere de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am izolat în locul cel mai frumos din lume

pandemia m-a surprins în inima ta
virusul iubirii se preumbla voios prin mine
vorbea cu glas prefăcut
nici nu mai ştiu de ce
plecasem grăbită cu primul gând
la bagaje de mână doar ceva poezie şi
ultimul volum tipărit
voind să ţi-l dăruiesc faţă în faţă

ba da îmi amintesc
trebuia să discutăm despre tranzacţia de umanitate
cum ceea ce citeşti pe chipul unui om
la aceeaşi masă
când totul se transmite prin genunchii lipiţi dedesubt
nu se confundă cu ceea ce ţi se pare că vezi printr-un ecran
decisesem acest zbor cu inima
ajunsesem cu capul în nori la acea clipă cerul plesnea de albastru
iar aştrii se pitulau când după lună când după aripa inimii mele

de atunci mă alimentez cu firea ta

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişări

Scânteie-n suflet,
cicatrice în inimă,
zâmbete strivite,
cântece dubioase,
ţipăt de doliu,
flori înfipte sub cizme
otrăvit de steaua păcii,
flămând de război,
gust de sânge şi noroi,
forţe armate în câmpurile trandafirilor,
Nori de plumb ning gloanţe
peste frumuseţea lumii,
mame-albine, copii- îngeri,
oameni pe cale de dispariţie,
Doamne, asta e ridicol!
Puncte...
fecioară şi paranteză,
anvergura metalică a aripilor...
Odihnă singuratică
în tăcerea tainică,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ce-ai făcut astăzi?

Tu ce-ai făcut astăzi?
Paşii te-au purtat prin locuri însorite?
Ai văzut lumina?... ai simţit-o?
Ai lăsat îmbrăţişarea Soarelui să te cuprindă?
Ai privit oamenii-n ochi cu seninătate?
Ai lăsat adevărul să evadeze
Din încleştarea gândurilor tale?
Ai simţit bucuria clipei, firescul emoţiilor,
Naivitatea copilului care-ai fost?
Ai dăruit dragoste, iubire?
Ai trecut mai departe cu capul sus,
De încruntările şi răutăţile semenilor supăraţi?
Ai salvat lumea cu un zâmbet?
Te-ndrepţi spre dormitor cu pace-n suflet?

Ori ai alergat prin tunetul întunecat al ploii,
Te-ai speriat de fulgerele orbitoare,
Ai simţit până la piele stropii reci,
Te-ai folosit de bunătatea oamenilor
Ca de-un paratrăsnet

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ce-ai făcut astăzi?

Tu ce-ai făcut astăzi?
Paşii te-au purtat prin locuri însorite?
Ai văzut lumina?... ai simţit-o?
Ai lăsat îmbrăţişarea Soarelui să te cuprindă?
Ai privit oamenii-n ochi cu seninătate?
Ai lăsat adevărul să evadeze
Din încleştarea gândurilor tale?
Ai simţit bucuria clipei, firescul emoţiilor,
Naivitatea copilului care-ai fost?
Ai dăruit dragoste, iubire?
Ai trecut mai departe cu capul sus,
De încruntările şi răutăţile semenilor supăraţi?
Ai salvat lumea cu un zâmbet?
Te-ndrepţi spre dormitor cu pace-n suflet?

Ori ai alergat prin tunetul întunecat al ploii,
Te-ai speriat de fulgerele orbitoare,
Ai simţit până la piele stropii reci,
Te-ai folosit de bunătatea oamenilor
Ca de-un paratrăsnet

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Scridon din Tu ce-ai făcut astăzi?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetătorii nimicului

Încă nu s-a descoperit mai nimic!
Fiecare nouă planetă, fiecare cercetare ştiinţifică, fiecare nouă invenţie
Nu aduce mai nimic nou!
Suferinţa e tot suferinţă! Moartea e tot moarte şi ne pândeşte la colţul pâinii...
Aceeaşi incertitudine pretutindeni,
Aceleaşi străzi pavate cu disperare,
În îmbrăţişarea aceloraşi sticle se refugiază beţivii...
Poezia e tot poezie şi mă ascund în ea ca un ştruţ speriat de propriile gânduri...
Mama e tot mamă şi îmi regenerează mereu ţesuturile,
Chiar dacă uneori nu îmi înţelege pe deplin frământările....

Încă nu s-a scris softul acela care să suporte durerea în locul nostru!
Încă nu s-a lansat telefonul acela care ne lipseşte cu desăvârşire
Care să ne permită să vorbim cu cei dispăruţi,
Care să ne ofere accesul la nelimitat la subconştient!

Fiecare inovaţie anunţată cu surle şi trâmbiţe
Nu este altceva decât nimicnicie împopoţănată!
Punctul e tot punct şi tot ceea ce contează este înainte de el!

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!