hora

Noaptea

Noaptea e plină de stele,
Universul ni-l descrie,
Printre ele gânduri grele,
Ce se pierd în Galaxie.

Din pământ greierii cântă,
Parc-ar fi horă de nuntă,
Licuricii îşi fac loc,
Luna intră şi ea-n joc!...

poezie de Andrei Ilie Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. cardiolog Gr. Lupescu, la apariţia volumului "Epigrame" (1997)

Epigrame de tot soiul, adunate ca la horă
De s-ar vinde"! autorul, pe Prea Sfânta o imploră,
Dar consider cu temei, că nu-i caz de-ngrijorare,
Cardiacii le consumă, sunt catrene fără "sare".

epigramă de Vasile Brânzan din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofă ultimă

Dimineaţa
când a venit medicul închisorii
era prea târziu.
Trupul lui Ion
se crispase pe scândurile patului.
Spumă verde se ivise în colţul gurii.
A început să râdă de Sultana
că nu ştie să facă paşii la horă.
Pe urmă a înjurat boii
care întârziau la jghiab
şi a murit.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua de nuntă a fratelui celui mai mare viind, se duse şi fiul ce mic la împăratul, însă singur, căci nu putea să ia şi pe zână, măcar că era să-i fie logodnică. Când, se pomeni cu dânsa că se prinde în horă lângă dânsul. Nu mai putea de bucurie, când o văzu. Se fălea, nene, cât un lucru mare, căci alta ca dânsa nu se găsea în toată împărăţia lor şi a vecinilor. Toţi nuntaşii rămaseră cu ochii bleojdiţi la dânsa. Iar ceilalţi fii de împăraţi şi domni cari erau poftiţi la nuntă dedeau târcoale roabelor ce venise cu zâna, şi care de care umbla să se prinză în horă lângă dânsele. Şi astfel se veseliră până seara. La masă, zâna se aşeză lângă fiul cel mic al împăratului. Mâncară şi se chefuiră până la miezul nopţii. Apoi se duseră fiecare la ale sale. Fiul cel mic al împăratului se duse în cămara lui. Zâna după dânsul. Se culcară şi dormiră ca nişte împăraţi ce erau ei. Când se sculă dimineaţa şi văzu pieile de bufniţă tot acolo, îl apucă un cutremur de scârbă, aducându-şi aminte de cele ce păţise de la dânsele.

Petre Ispirescu în Zâna zânelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofă ultimă ...

Dimineaţa
când a venit medicul închisorii
era prea târziu.
Trupul lui Ion
se crispase pe scândurile patului.

Spumă verde se ivise în colţul gurii.
A început să râdă de Sultana
că nu ştie să facă paşii la horă.
Pe urmă a înjurat boii
care întârziau la jghiab
şi a murit.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de... Cluj

Mi-e dor de-o ţuică, de-un pelin,
Mi-e dor de-o românească horă,
Mi-e dor de-o glumă cu Florin,
Mi-e dor de-o... bancă tricoloră!

epigramă de Marian Grigore Dobreanu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraş sub asediu

Număr păpuşile care înşiră
un trecător pe stradă.
Număr şirul lung de jocuri în cartoane de cutii.
La orizont într-o ladă
răsare în horă
un glas amestecat de copii.
La intersecţie
semafoarele se pregătesc de cruciadă...

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul vis

Moşul încărcat de milenii
în sania trasă de reni,
în atelele albe
în horă de îngeri
coboară spre sat.

În cenuşa din vatră
o palidă limbă de foc
sărută pereţii în alb.
De prea multă aşteptare
pe patul din scândură
copilul adoarme visând
în fum de tămâie
şi lumină...

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ploua din mine cu mireasmă de maci şi margarete, către Cer...
Iar câmpul meu
stropit de roua luminii tale
se prinde în horă cu soarele
Între cer şi pământ
se arcuieşte un curcubeu de petale şi raze...
intr-o mare de iubire... pământul scăldând...
mir curat de ţărână sfinţind cerul...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reuniune

Ielele dansau cu zorile în cap
la lumina unei luni bizare
ascunse în poiana norilor
pe ritmul astrale
în cadenţă îngerească
o horă gigantică
cu sufletul vibrând pe sus
in straie vaporoase
cu gesturi complementare
după un ritual arhaic
primordial îngeresc
în noaptea de Rusalii.

poezie de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!