Toate rezultatele despre fierbe, pagina 14
Înflorire în sânge...
Mi-e atât de amară luna pe buze,
iar ochiul de ape, adânc mă privește,
când arde în mine urma lăsată
de mâna ce-a scris, cu spinii cei lungi,
cuvinte cu iz de primăvară-ngenuncheată...
Pe umerii-mi reci, fluturii își dau ultima sărutare,
iar apoi, cenușa din ei, în carne, adânc mi-o presez...
Dumnezeu, de la un capăt de cer,
o ploaie-mi va trimite,
să șteargă din mine păcatul nenăscut,
ce din străfunduri mă doare!
Nu-i noapte fără de-o stea aprinsă,
nici zi să nu doară înflorirea în sânge
când fierbe trupul în jar răstignit
de dor, în suflet, mijește o ușă deschisă...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul dorinței
O dorință-n mine fierbe, clocot viu în seu de dor,
Travestită-n fir de viață stă ascunsă până mor,
O aud cum răsucește cheia inimii flămânde,
Șubrezind suave lacrimi pe sub ploapele plăpânde.
Căutând-o prin unghere, ostenită zbate-n piept,
Varsă cupa așteptării, cere liberul ei drept,
Nu-și găsește loc prielnic, se strecoară-accidental,
Iese-n tundra disperării, seacă-n miezul ei banal.
Scutură sămânța-n vatră, vântură de neguri viul,
Mă trezesc sub un asediu, scapără curând pustiul,
Cer dorinței să rămână, s-o aud cum vine... vine...
Pitulându-se în vene îi chem hibernarea-n mine!
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ra-tare
moto: Un sânge am și-acela fierbe
Când plouă luna cu argint
Și-n urma ei culeg proverbe
În eprubete de absint
-----------
La ce bun dar, să mai chemi
Musafiri la drumul lung
Dacă ție nu-ți ajung
Nopțile, ca să te temi?
Invitația-i o farsă
Dacă nu mai capeți viză
Că se-mbarcă în valiză
Și fac iute cale-ntoarsă
Și-o să vezi atunci cum le
Iar arunci și pui pe foc
Dacă-și bat de tine joc
Dinadins, gazetele
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darul Sfânt
Când raza de soare-mi înțeapă retina,
Îmi tremură pleoapa, se lasă în jos,
O geană se-așază pe-obraz și-mi vestește
Norocul ce-mi bate la ușă sfios.
Emoția fierbe în trupu-mi clepsidră,
La gândul că timpul acum a sosit
Să-mi pună în brațe speranța-mplinită,
Să-mi spună că drumul ce-l vreau l-am găsit.
Cu pas hotărât alerg să-i deschid
Și casa-mi se umple cu mir și lumină,
Întreaga-mi făptură primește botezul
În care mă-mbracă azi Forța Divină.
Voi face dovada că nu e-n zadar
Și nici risipit, fără rost, Darul Sfânt,
Voi ști să-l împart cu iubire în jur,
Să nu umble-n gol pasul meu pe pământ.
poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Amic mi-i Plato, totuși, adevărul...
Amic mi-i Pláto, totuși, adevărul
E mai presus de toți prietenii din lume.
De l-aș trăda, mai pot purta un nume?
Sau, poate, și-n agora-i putred mărul?
Nu poți căra oceanul cu ciubărul.
De foame nu-ți ții mestecând la gume.
Sus-pușii-și schimbă grijile pe glume,
Năravul nu, chiar dacă-și schimbă părul.
De veacuri fierbe viața în cetate.
Fărăștiința trece în știință.
Retórii-și vând ideile în rate:
Suiș - căderi, ființă neființă,
Infern eden, putință neputință...
Principiul prim e, însă,-al lui Socrate.
sonet de Nicolae Mătcaș din De-a alba-neagra (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disimulare de fiori proscriși
De abisale depărtări... sedusă,
Purtată enigmatic înspre dor,
Tăcerilor nebune predispusă,
Deschis-ai al păcatelor zăvor.
Cuvintele grăbite... licitează,
Pe buze înflorind... ortografii
Eretice... ce încă decontează
O cratimă... și zeci de erezii.
Oracolul luminilor... se-agită,
Sărutul... e distinsul grămătic
Al virgulei pierdute în ispită
Ce-și fierbe inocența în ibric.
Destinul pare pus în antiteză,
De-un oarecare ins, copulativ,
Rămas în așternut fără viteză
Ca un birjar, murdar și emotiv.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochiul drept
se uită strâmb la ciorapul
mulat pe piciorul din tabloul
de pictură abstractă
seamănă a labă de pui
cu ochii întorși
furați dintr-o clipă
mai umblă pe trotuarele cu bordurile
de biscuiți cu ciocolată
umbla fără pantofi - cu ghearele în
fipte în bitumul fierbinte -
ochiul meu dus la curățat cartofi
pentru o unitate militară
pulverizată cu bombe
fierbe cazanul pe un foc în derâdere
unde se întorc covrigii
din coada câinilor comunitari
ciorapul agățat se destramă până sus
sub fusta ne
infecțioasă în dimineața
cu tabloul fără soare
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă seacă
De prin ceruri eunuce
Nu-i omăt a se mai cerne ;
Nu am șarmul de-a seduce
Doamna viselor eterne.
Noaptea pare tot mai seacă
( Lasă vinul care-i dulce! ),
Dorul vine, dorul pleacă
De bărbie să te-apuce.
Nu e iarnă - nu-i năpastă,
Fierbe caltaboșu-n tuci!
Un Adam fără de coastă
M-ai lăsat să mă usuci.
De ce nu privești în urmă,
De ce știi numai să taci?
Pare-a mă strivi o turmă
De netrenici draci gonaci.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor ...
Mi-e dor de tine soare,
Mi-e dor de strălucirea ta,
De stoluri de cocoare,
Când vine primăvara.
Mi-e dor de luna plină
Din nopțile de vară.
Mi-e dor de-o zi senină
Sub nucul de la țară.
Mi-e dor de toamna ruginie
Când își revarsă rodul.
De strugurele copt în vie,
De grâul care umple podul.
Și de iarnă-mi este dor,
Când arde focu-în vatră,
Când fierbe oala pe cuptor
Și-i cald în casa toată.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (11 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idol să-mi fie o lumina rece...
Stau liniștit căldura se stinge în gleznele nopții
sângele nu mai fierbe în clocot, se rotește subțire
nu e străin și sporește răcoarea în trup.
Cerul se topește în palmele fără coaje,
ele nu mă sperie dar au carnea amară.
Idol să-mi fie o lumina rece...
Stelele se plimbă în calești de cuarț
și coboară pe scări ruginite de mătase.
O bucurie neomenească se-ntipărește pe fața minții.
nimeni nu mă așteaptă sub streșini de porți
când ele tot timpu-s deschise a moarte.
Lumina cât este trece prin mine-n întuneric
rostogolindu-se cum pietrele-n hău
de nu mai știe nimeni pentru cine bate clopotul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!