drept

Moştenire

De ţinem la Pământ, de treişcinci de mii de ani, că ne aparţine
Şi ţara, ce-o avem drept gazdă, ne-o credem nouă, a noastră, patrioţi,
Cum, cine, poate, cu ce drept să ia pământ străbun... ce haite, hoţi,
Pot din şedinţe, hotărâri, să ia ce leagăn ai lăsat, din moşi... Care jivine?

De unde vine atât neruşinat, ticăloşie, care-i mintea psihopată
Ce se transmite, cum mocirla, în "nespălaţi" judecători, zişi magistraţi, demenţi,
Ca să-şi dea ifose de drept, fără de lege... narcisici, se umflând din ce fermenţi,
Să poată ei rescrie peste timp... şi spaţiul, cum de pot să-l sfârtece... De când au mintea scăpătată?

Cum de se adună mâzga de la fund, mirositoare hâd, cum de pluteşte apoi
Şi ea acoperă orice luciu, tulbură oglinda liniştei, voite a unui neam,
În cârdăşii tâlhare prăduind pe săracii, făcuţi săraci, le ştergând drept, ca praful de pe geam,
C-un număr dat, de inventar; că tot e-al lor, nu mai e casă, loc, nici car... Ce boi?!

E brazda răsturnată, lama înfiptă adânc în trup, se pierde pomenire,
În ţara papurei, ce nici pe vodă nu-l mai are, nu-l mai recunoaşte şi minciuna-i cult... Uitată-i moştenire!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc, e drept

Mi-e atât de dor de tine
Simt cum sufletul se-nalţă
Ar vrea să ştie de ţi-e bine
Iubirea-i sfântă nu se-nvaţă

Păzită de stelele surori
Mă prind de Luna argintie
Zbor cu cârdurile de cocori
Plutesc prin înalta împărăţie

Un nor pufos o uşurare
Aleargă să-mi aducă bucuria
In bolta cerului e fericire
Noapte -mi întâlnesc iubirea

Sufletul coboară -n piept
Un somn dulce mă cuprinde
Vreau să mai trăiesc e drept
Dar viaţa de mine se desprinde

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul drept

Pe unde,-acum, mă cauţi, nu mai sunt:
M-am izolat spre zorii-ndepărtaţi
De-un loc în care nu vreau să înfrunt
Urgia unor nori învolburaţi.

Voi aştepta ca gândul meu senin
Să fie-nconjurat de-un cer la fel,
Iar zboru-mi singuratic prin destin
Va fi pe note dulci, de menestrel.

Eu nu am scări cu trepte de prisos,
Nu am frânghii, şi nu privesc în sus
Plutind asemeni unui albatros,
Dar zbor şi să m-opresc nu sunt dispus.

De vrei să-mi fii alături, te aştept
Pe drumul care-mi pare mie drept.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei?

Vrei să-mpărţim o rădăcină,
Să-mi fii tu lujer drept şi spin
Unind într-unul dor şi chin,
Să-ţi port eu floarea spre lumină?

Hrăniţi cu har, sub semn divin,
Ca trandafir într-o grădină
Vrei să-mpărţim o rădăcină,
Să-mi fii tu lujer drept şi spin?

Sub ploaie, ger ori zi senină
Tu să mă aperi de suspin
Ca-nlănţuiţi într-o tulpină
Cu tine una să devin.

Vrei să-mpărţim o rădăcină?

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un copil

Sunt un copil!
Nu-mi distrugeţi copilăria!
În lumea mea sunt îngeri cu aripi de catifea
Şi stelele au culoarea curcubeului...
E drept că dorm cu ursuleţul de pluş
Pe care bunica mi l-a dăruit
Să mă protejeze de lacrimi.
E drept că dorm cu broscoiul fermecat
Şi maimuţica de blană,
Dar ele sunt parte a copilăriei
De care nu mă voi despărţi în veci.
În lumea mea, florile au nectar de vise
Şi fluturii se înalţă spre Dumnezeu,
Aducându-ne pe pământ, Duhul Sfânt.
Copiii îl au pe Dumnezeu în sufletul lor!
De aceea sunt şi voi rămâne copil!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum fără de viaţă

Sunt frânt în prăpastia vieţii, drept punte părăsită
Duc poveri de veacuri-n trăiri, acum cu sensuri lipsă
Am asfaltul drept covor de verde-n negru şi piatră dură
Şi cerul nu-mi mai este decât o simplă imagine fără lună

Am trenciul rupt şi zdrenţuit ce-l port mereu într-o mână
Şi-un pantof ce-mi scrie soarta pe-o şosea de viaţă
Iubirea-mi este-n buzunarul inimii, grea povară-n oglindă
Iar timpul se ascunde de mine într-un colţ iubit de nefiinţă

Am o geantă de viaţă în care duc cu mine lovituri cu dobândă
Adunate-n încăperi de clădiri înalte şi-n turnuri fără lumină
Şi-n ochi am boabe otrăvite de lacrimi obosite, drept osândă
Şi ţin într-un pumn, o cruce, care mi-ai lăsat-o neagră şi ruptă

poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovat de iubire

Ce drept am eu să-ţi pun în suflet fluturi
Şi susur de izvoare în urechi
Să-ţi dau fiori, de care să te scuturi,
Când buzele-ţi îşi caută perechi

Ce drept am eu să îţi ofer atingeri
Atunci când te mai mângâi doritor
Când auzim în jur glasuri de îngeri
Ce cantă într-un mod izbăvitor

Nu-i vina mea că tu eşti prea frumoasă
Cu ochii de azur şi trup sublim
Ce vină am, că te iubesc, aleasă
Şi că alături eu aş vrea să-ţi vin

De crezi că-s vinovat, mă izgoneşte,
Dar nu voi renunţa la ce-mi doresc
Si chiar dacă îţi pare o poveste
Mă lasă lângă tine s-o trăiesc

poezie de Adi Conţu (4 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blues cu iedera si stejar

Vai, printr-un vegetal abuz,
O iedera si un stejar,
Incremeniti, danseaza blues
Si radacinile tresar.

Si luna sus, ca un cinel,
Cutremurandu-se mereu
Si iedera vorbind cu el
" Sa mai dansam, iubitul, meu!".

N-au nici un drept, n-au nici un drept,
La dans, la tot ce indraznesc,
Dar el o trage catre piept
Cu-n gest aproape omenesc.

Si daca ei, printr-un abuz
Si-un gest al lumii de apoi,
Danseaza blues, danseaza blues,
De ce nu am dansa si noi?

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii drept cu cei ce te dispreţuiesc!

citat celebru din romanul Aşa grăit-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul vremii

Eroii nu se bat în piept
Cu gesturi mari, cu gesturi mici.
Nu-ntotdeauna cel ce-i drept
E izbăvit dintre pitici.

Ca să ajungă până-aici,
Cuvântul vremii înţelept,
Cu gesturi mari, cu gesturi mici,
Nu s-au bătut eroii-n piept.

A fost un drum şi drumul drept
Nu-ţi lasă dreptul să abdici.
Cel bun, de-i fulgerat în piept,
E sărbătoare la pitici.

Cu gesturi mari, cu gesturi mici
Eroii nu se bat în piept.

sonet de Nicolae Dragoş
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!