Toate rezultatele despre doua distante de o frunza, pagina 14
Pentru a avea succes și a fi cu adevărat fericiți este esențial să vă concentrați spre interior și să recunoașteți că aceste stări există deja în voi. Este o călătorie fără distanțe.
Ben Renshaw în Succesul e o stare de spirit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doina din frunză
Frunză verde din copac,
Eu când vreau să fluier, tac
Și nu fluier după câini,
Fiindcă știu că au stăpâni,
Care i-au dresat să muște;
Nu fluier nici după muște,
Chiar dacă m-a cătrănit
Enervantul bâzâit.
Frunză verde fluturi triști,
Lumea-i plină de-ariviști,
Care au dat ocol școlii
Și-acum rod ca niște molii
Pâinea omului sărman,
Care strigă of și-aman;
Frunză verde primprejur,
Eu când vreau să tac, înjur.
Fir-ar mama ei de lume,
Care-și face noi cutume,
[...] Citește tot
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel
- Adio, pică frunza
Și-i galbenă ca tine, -
Rămâi, și nu mai plânge,
Și uită-mă pe mine.
Și s-a pornit iubita
Și s-a pierdut în zare
Iar eu în golul toamnei
Chemam în aiurare...
- Mai stai de mă alintă
Cu mâna ta cea mică,
Și spune-mi de ce-i toamnă
Și frunza de ce pică...
poezie celebră de George Bacovia din Plumb (5 octombrie 1916)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita (in antiteza vadita cu poetul: ea infloritoare de buiestre amantlacuri, el ofilit de o galopanta ftizie): Ma compari cu [...] | Citește tot comentariul
* * *
Frunză... o frunză sunt în zbor,
Încet... încet către pământ cobor,
Cobor mânat de-un dor.
Cobor să mă așez covor,
În calea unui muritor.
poezie de Aurel Rapa (11 aprilie 2016)
Adăugat de Ina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-a stricat vederea, deoarece și-a obișnuit ochii cu idei fixe și distanțe fixe.
aforism de Ștefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Vedere (2016)
Adăugat de Ștefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Doină
Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Și pe maica necăjită.
Plânge, plânge și suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.
Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi și rădăcină.
Primavara face frunză,
Arșița să n-o pătrunză.
Face umbră răcoroasă
Și se leagănă duioasă
În grădina de acasă
Casă, vatra mea frumoasă...
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din revista Constelații Diamantine (decembrie 2020)
Adăugat de Georgiana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar domeniul în care americanii i-au întrecut îndeosebi pe europeni a fost știința balisticii. Nu pentru că armele lor ar fi atins cel mai înalt grad de perfecțiune, dar ele prezentau dimensiuni neobișnuite și aveau, în consecință, o bătaie la distanțe necunoscute până atunci.
Jules Verne în De la Pământ la Lună
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină
Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Și pe maica necăjită.
( Cântec )
Plânge, plânge și suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.
Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi și rădăcină.
Primavara face frunză,
Arșița să n-o pătrunză.
Face umbră răcoroasă
Și se leagănă duioasă
În grădina de acasă
Casă, vatra mea frumoasă...
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Constelații Diamantine - Revista de cultură universală - nr. 12 (124) / 2020 (decembrie 2020)
Adăugat de Georgiana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
În culoarea specifică, arămie
Un tablou toamna pictează.
O frunză dispare-n ceața argintie
La ultimul ei bal dansează.
E noiembrie-acum în calendar
O altă frunză cade fără vină
Se-așterne timid pe trotuar
Și-l mângâie în surdină...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (5 noiembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzar
Nu știu dac-am supărat
Vara careva,
Dar văd că s-a furișat
Către undeva.
Și de mi-a furat, nu știu,
Toamna cineva,
Frunză tot eu am să-i fiu,
Nu altcineva.
Chiar de mor sau de-s departe
Și mă-ntreb al cui,
Tot în frunza mea se zbate
Vântul nimănui.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!