Poezii despre despre bogatie, pagina 14
Poveste de adormit Laura
Acum pe inserat s-au apucat copii
Sa se duca la parinti
Sa le spuna o poveste
Si in jurul focului stand n-au atipit
Au inceput a rasuna in noapte
Povesti desatre, povesti de noapte
Ce ieseau asa din tampla mea:
Uitati copii in jurul focului stand
Acum in seara asta o sa spunem povesti
De viata de speranta de viata
Despre un gandacel care saracul de el
Sa stins in noaptea grea si ajuns sus pe o stea
Despre un om parlit care nimic nu avea
Despre Andreea despre Laura
Si sa nu uit, despre iubirea mea
Care ma strange in brate si ma alina
[...] Citește tot
poezie de Harhata Gelu
Adăugat de Harhata Gelu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jiasheng
Împăratul, căutând îndrumare la înțelepții din exil,
Nu a găsit înțelepciune mai cumpătată decât pe cea a tânărului Jia,
Pe care-n miez de noapte l-a instalat în scaunul cel mai înalt al consiliului
Însă i-a pus întrebări despre zei, în loc să-l întrebe despre oameni.
poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
despre minuni (1) ( plecând de la un text vreau să vă fiu poetul!)
nu vă mai uitați la ceas
aruncați-l în sobă să vă ardă
neputințele
limbile de foc vă vor arăta dincotro-ul
așteptărilor
«umbra» voastră proiectată astfel
pe peretele dinspre mâine
este o hartă
despre o minune
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțirea
Ne îmbrățișăm.
Eu ating stofă bogată,
tu atingi sărăcie.
Îmbrățișare iute.
Tu mergi la o serată,
după mine sunt zbirii.
Vorbim despre vreme și despre
durabila prietenie. Orice altceva
Ar fi prea amar.
poezie de Bertolt Brecht, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
de-ar putea vorbi copacul
despre densitatea aerului
prin care își urcă ramurile
spre nicăieri.
de-ar putea vorbi seva lui
despre firicelele de apă
la care tot împletește
în adâncuri.
vietățile care îl locuiesc
de-ar putea vorbi
despre scoarța-i crestată
cu scurte-scurte poeme.
umbra lui de-ar putea vorbi
o,
ce liniște s-ar așterne!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să scrii frumos despre iubire
Să scrii frumos despre iubire,
În versul toamnei dor să pui,
Posibilul argint din fire
Să îți imaginezi că nu-i.
Trec deznădejdile nomade
Și Cupidon e expirat,
Cuvintele din cânt sunt fade
Nici n-au rămas, nici n-au plecat.
Volumul dorului redus
Pe undeva, la jumătate
E-aproximat și doar dedus
Din poezii cu margini plate.
Deși sunt lucruri alandala
Și toate s-au întors pe dos,
Să întreții cumva spoiala,
Despre iubiri să scrii frumos.
[...] Citește tot
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul poet
Pe o bancă veche,
Stă un bătrân poet.
Cu o carte în mână
Și cu inima bătându-i tot mai încet.
Fulgi de gheață cad
Peste părul lui cărunt,
Ca peste un obiect uitat
Acolo de cineva, de mult.
Cu ochi triști, dar de o blândețe rară,
El citește cu glas dulce despre o frumoasă țară.
Și vocea lui răsună peste iarna grea,
Și nimeni nu-l înțelege că lui îi este dor de țara sa.
Toți trec fără să-l ia în seamă
Dar el citește cu glas domol despre a sa mamă.
Despre un dor nemărginit,
Despre Vatra de unde a pornit.
Dar glasul lui să aude tot mai încet
Și vântul mai tare bate, a obosit bătrânul poet,
Dar nu se încumetă să închidă a sa carte.
poezie de Vladimir Potlog (14 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metempsihoză
Se vorbește,
se scrie
și se studiază
despre
sufletele vii
ale celor morți.
Prefer
să se vorbească
despre sufletele
moarte
ale celor vii.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică
vorbește-mi despre tine
și despre cum te-ascunzi
după deget
îngerii au tăcut
în glasul tău vin copiii
să doarmă
la orfelinat se-aude un clopoțel
și nu-mi găsesc hainele
de duminică
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teama de prima ninsoare
teama se ascunde în inimile noastre întinse peste masă
în pauza dintre două cuvinte
verdele e culoarea în care podurile se rup
de-aici oamenii sunt doar un decor din ce în ce mai lichid
povestea se întoarce
în noi cineva a aprins o lumină
despre mine tăceri despre tine
dar hai mai bine să mâncăm
să ne prindem clipa aceasta într-o bucată de pâine
rupe-mă
de lanul acesta de iarnă aștept încă ninsoarea dintâi
ca pe un șirag de perle nenuntite
despre noi am umplut spațiul
și niciodată nu vorbim despre asta
închipuim cu fețele întoarse ca două lumini ale unei singure umbre
brațe ale aceleiași cruci
poezie de Bianca Goean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!