Toate rezultatele despre corabie, pagina 14
Sunt prea singur pe lume și totuși nu-s singur destul
Sunt prea singur pe lume și totuși
nu-s singur destul,
orice ceas să-mi fie sfințit.
Sunt prea ne-nsemnat pe lume și totuși
nici mic nu-s destul
să pot fi în fața ta
ca un lucru-nțelept, tăinuit.
Voința mea o vreau și vreau pe-al faptei
drum
Să duc voința mea;
vreau în tăcute vremi,
șovăitoare oarecum,
când se-apropie ceva,
să fiu între cei ce știu
sau singur să fiu.
Vreau ființa toată să-ți reflect, să-ți sorb,
nicicând să nu fiu prea bătrân sau orb,
să îți pot ține chipul greu, șovăitor.
Vreau să mă desfășor.
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viscol
- poezii despre tăcere
- poezii despre superlative
- poezii despre moarte
- poezii despre marină
- poezii despre mamă
- poezii despre ceas
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre adevăr
Simplă credință
Azi noapte m-am gândit la noi, și cerul luminat de stele
Făcea ca valurile mării venind din larg învolburate,
Să vadă cât de tristă sunt și cât de mult privesc spre ele
Și încă te aștept să vii pe o corabie cu pânze albe și curate.
De mult nu te-am văzut iubite și-un dor de tine mă omoară
Și-aș vrea între pământ și cer o scară să-mpletesc din vers,
Facându-mă să cred că vii iar gându-acesta mă-nfioară
Eu neavând ce să-ți ofer decât iubire sau, pe mine mai ales.
Simpla credință-ntr-o iubire ce nu se va sfârși vreodată
Este dovada că prin gânduri tu vii cu fiecare val,
Iar universul nu-mi va cere pentru iubire nici-o plată
Lasându-mă să te aștept mereu, aici la margine de mal.
De mult n-am mai văzut iubite un soare-n dulce răsărit
Cu pescăruși zburând în stoluri veniți acum din largul mării,
Și parcă-n flăcări ochii mei pe tine-acolo te-au zărit
Făcându-mă să cred de-a pururi în veșnicia depărtării.
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre versuri
- poezii despre tristețe
- poezii despre stele
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre plată
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Poemul XVIII
Aici te iubesc!
Vântul se desprinde din pinii întunecați.
Luna strălucește ca fosforul în apa nestatornică.
Zilele, de același soi, se urmăresc unele pe altele.
Zapada se dezvăluie în forme care dansează.
Un pescăruș argintiu alunecă din vest.
Uneori o corabie. Stele înalte, înalte.
O, catargul unei corăbii.
Singur.
Uneori mă trezesc devreme și sufletul mi-e ud.
În depărtare, marea sună și răsună.
Acesta este un port.
Aici te iubesc.
Aici te iubesc și orizontul te ascunde în zadar.
Te iubesc și printre aceste lucruri reci.
Uneori, săruturile mele se urcă pe acele corabii grele
ce străbat marea fără destinație.
Mă regăsesc uitat ca ancorele vechi.
Porturile devin triste când după-amiaza acostează.
Viața mea obosește, înfometată, fără niciun scop.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre timp, poezii despre muzică, poezii despre înălțime, poezii despre întuneric, poezii despre zile, poezii despre visare sau poezii despre viață
Cum se gătiră corăbiile, le încărcară cu marfă și fata de împărat împreună cu Galben-de-soare intră în cea mai frumoasă și plecară. Nici vânturi, nici valurile mării nu putură să le stea împotrivă și, după o călătorie de câteva săptămâni, ajunseră la smârcurile mărilor. Acolo stătură. Fata împăratului și cu Galben-de-soare ieșiră la uscat și îmblau pe țărmuri; însă când ieșiră, luară din corabie o păreche de conduri cusuți numai cu fir și împodobiți cu pietre nestemate. Tot îmblând pe aci, zăriră niște palaturi cari se învârteau după soare, și o luară într-acolo. În cale se întâlniră cu trei roabe de ale zmeului, cari păzeau pe Ileana Simziana. Cum văzură ele condurii, li se scurgeau ochii după dânșii; iară fata împăratului le spuse că este un neguțător care a rătăcit drumul pe mare. Întorcându-se roabele, spuse doamnei lor cele ce văzuseră; iară ea zărise de pe fereastră pe neguțătorul; de cum îl ochi, începu să-i tâcâie inima, fără să știe de ce; și era bună bucuroasă de a putea să scape de zmeu, mai cu seamă că nu era atunci acolo, fiindcă-l trămisese ca să-i aducă herghelia ei cu iepele.
Petre Ispirescu în Ileana Simziana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre marină, citate despre cai, citate despre vânt, citate despre timp, citate despre săptămâni, citate despre superlative, citate despre inimă, citate despre frumusețe sau citate despre bucurie
Copilărie
Și curge timpul școlii-ndelungate,
cu-atâtea spaime vagi, cu așteptare.
Singurătate, vreme-apăsătoare...
Și-apoi afară: străzi sclipesc și sună,
și-n piață zvârle apă o fântână,
și în grădină, ce lumi nemăsurate.
Și în hăinuța ta să treci prin toate,
cum nimeni altul n-a trecut și n-o să treacă
O, straniu timp, o, vreme ce se-neacă,
o, tu, singurătate.
Și să privești departe, afară, către ei:
bărbați, femei; bărbați, bărbați, femei,
copii în vii culori, și nu ca tine;
și-aici o casă, uneori un câine,
și-ncredere și groază ce mute, oscilează :
O, jale fără sens, o, vis, o, groază,
o, neagră adâncime.
Și să te joci așa, inel și cerc și mingi,
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre singurătate, poezii despre seară, poezii despre parcuri sau poezii despre negru
Poem necrepuscular
de foarte departe înțelegând felul de a fi al cristalelor
viața trebuia să meargă mai departe
pe mâine răspundeau judecătorii cu teamă
adormisem și somnul meu îi făcea să redevină
la starea lor de dinainte de a mă preface a le da dreptate
foarte mulți nici nu mai înțelegeau
cine și despre ce se vorbește printre frunze de arin
lumina înserării devenise trup al cosmogoniei de leagăn
îl îmbălsămasem cu alte chipuri de scandinavi
dinadins victorioși asupra sinelui dacă
sângele prelingându-se din corăbii înghețate devine
altă lege a matematicii fluide
victorie nestinsă a clipei după fiorduri intrânde și ieșinde
din mine însumi ca dintr-o corabie a lui noe
azi mi s-a părut a fi așa & mâine mi se va părea la fel
șoferi saltimbanci își vor uni sufletele crepusculare
eu însă nu voi permite crepusculului să se atingă
de steaua cu clonț de rubin din care alte stele mușcară
zeii la zenit își mută turma seninul celest & angelic
mișcă planeții bunului eminescu & nu turma de demoni
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre lumină, poezii despre automobiliști, poezii despre îngeri, poezii despre vorbire sau poezii despre viitor
O corabie în derivă
Corabia bătrână ce mai plutește-n larg,
A dat semnal, o știre, din marele-i catarg,
Că s-a oprit din drumul ce-o duce în spre mal,
Lovită prea puternic de-al timpurilor val.
De-atâta vânt și ploaie, de-atâțea ani prea grei,
Motorul îi tușește și nu mai dă scântei,
I-a ruginit și Cala iar Prora o trădează
Și acul din busolă adesea deviază,
De-aceea poposește, puteri să-și reculeagă,
Să-și re înceapă mersul spre țărmul ce o leagă
De amintiri plăcute și dimineți cu soare,
Dar și zile mai aspre, furtuni necruțătoare,
Pe care le-a învins cu multă dibăcie,
Mai greu sau mai ușor, cum numai ea o știe,
Dar anii au trecut, catargul i se-nclină,
Astfel că-ncet devine epavă submarină.
- Corabie bătrână? Încearcă să-ți revii,
Îndreaptă-ți prora strâmbă, uită de nostalgii,
Adună-ți echipajulși fă-l să înțeleagă
Căci numai armonia, enigmele dezleagă.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre ziua de naștere, poezii despre trădare sau poezii despre semnale
Necuvinte
Ea a (a)bătut spre mine briza a-ntrebare;
Tresărind, eu i-am răspuns a acceptare.
Ea a întins spre mine talazul ca un braț;
Eu am întins spre ea brațul ca un țărm.
Ea m-a-mbiat la gânduri nesperate
și m-a-ncercat cu descurajare
și nenumărate clipe solitare;
Eu am înfruntat-o cu tenacitate și
m-am ales cu o fărâmă de speranță
ca o măsură preventivă.
Ea m-a sedus cu libertatea fără de sfârșit
a temnițelor albastre;
Eu îi sunt dator cu o lacrimă de-nțelepciune.
Eu am devenit valul zbuciumat între malurile sale;
Paradoxal, ea, liniștea dintre malurile mele.
Eu am trecut prin ea;
Ea a trecut prin mine.
Eu simțeam cum urcă sângele meu precum fluxul;
Ea, cum mi se scurge sufletul cum refluxul.
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre suferință, poezii despre sfârșit sau poezii despre seducție
Poetul și marea
Un univers de dor închis într-un pumn de lut însuflețit,
O picătură de sânge albastru ce respiră prin cuvânt
Încercând să evadeze din labirintul gândului ascuțit;
Ăsta-i poetul, ancorat în sechestrul clipei pe pământ.
Spiritul poetului pânză de corabie pe talazul-destin,
Însuflețită de necuprins, cu a sa nestăpânită frenezie
Este armăsarul pur sânge de sare al fiorului marin
Ce-și acostează cuvintele la malul mării tărâm de poezie.
Doar ascultând cum brațele vântului trag clopotele mării,
Poetul vede talazurile spărgându-și coapsele de stâncă.
Cu ochii închiși, aude pescărușii țipând deasupra zării
Și, ca-ntr-un vis, vede, sub apa furioasă, lumină adâncă.
Doar poetul poate să vadă cum întinderea de sineală
Își mestecă meșteșugit culorile sub boarea nevinovată;
Îi simte răcoarea și pune-n nehodina din cerneală
Marea, pe care valurile cuvintelor nu obosesc niciodată.
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre stânci sau poezii despre schimbare
Doamne
M-am maturizat rămânând aceeași...
Am crescut până ai spus Tu să mă opresc.
Pot vedea până unde decizi Tu că pot vedea.
Aud doar ce îmi este dat să aud.
Dar m-ai lăsat să simt, să gândesc și să visez fără limite.
Și totuși...
Ce să caute cineva ca mine într-o lume atât de rea?
Ce lecție m-ai trimis să-nvăț și, mai presus de toate,
Când o să mă-ntorc?
Chiar nu știi
Cât de mult mă doare
Să trăiesc într-o realitate în care nimeni nu mă înțelege?
Chiar nu auzi
Cum te strig plângând în somn și te implor
Să mă salvezi?
Chiar nu simți
Cum caut refugiu ca o corabie lovită de furtună care...
Respiră aerul unei lumi gata să o înece?
Chiar nu vezi
[...] Citește tot
poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre încredere, poezii despre somn, poezii despre salvare, poezii despre realitate sau lecții de engleză