cincizeci

Jurăminte la aniversare

Ne-am cunoscut şi ne-am iubit
Inimile-aşa au vrut!
Cincizeci de ani, ce repede-au trecut
Urmează-mă, s-o luăm de la-nceput!

Şoapte de iubire din zori în noapte
Iată-le în trei fiice întruchipate!

Vreau, Nicule, să te urmez
E visul meu ce-l tot visez!
Rămâne numai tu să poţi
Onoarea ta să-mparţi la toţi!
Neîncetat eu te-am iubit
Inima mea cu tine bate,
Cu tine toate-am împlinit
Aveam acelaşi crez a merge mai departe.

La mulţi ani!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-au spus cei cincizeci

Când eram tânăr profesorii erau nişte bătrâni în strai cernit.
Pentru formă-am renunţat la foc şi-astfel am înlemnit.
Am suferit cum suferă metalul fierbinte-n alt tipar turnat.
Am mers la şcoală, îmbătrânind să-învăţ trecutul înrămat.

Azi tinerii sunt profesori bătrânului cu care viaţa-împart.
Ceea ce nu poate fi turnat în formă, trebuie eliberat şi spart.
Învăţ să găsesc şi să deschid un drum mai lămuritor.
Am mers la şcoala celor tineri să iau lecţii despre viitor.

poezie de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E miercuri dus...

E miercuri dus şi plouă... La câmpie
E ud pământul până la prăsele.
Mă uit pe dreapta, încă am inele
Şi poză-n buletin cu Nicucie.
Ce aur, ce argint? doar tinichele!
Dau tortul de cincizeci pe o felie
De douăşcinci cu bune şi cu rele.
O cioară-mi cântă lie ciocărlie...
Nu-i dau bineţe şi-n final dispare.
Cu-n fâlfâit de stânga împrejur
Îmi trece ziua-aiurea la întâmplare.
În alb şi negru fără de cusur,
Te-aştept să vii, covor de neuitare
Să-ntinzi avaramu ca-n raj kapoor.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai plăcut

moment al unei zile de lucru
este pauza
sunt cincizeci de minute
pe care le lungim
ca pe un elastic: cu zece
cinsprezece minute înainte
de sonerie
lăsăm jos, în mod solemn
toate uneltele şi aş
teptăm pauza
care vine odată cu soneria
şi pleacă o
dată cu ea
nu-mi plac soneriile - soneria
e invenţia şefului nostru -
pregătim venirea pauzei
suntem meticuloşi cu cel mai plăcut
moment al unei zile de lucru

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu m-am culcat cu vreo femeie fără s-o plătesc, şi pe puţinele care nu erau de meserie le-am convins prin argumente ori cu de-a sila să primească bani chiar de-ar fi să-i arunce la gunoi. Cam pe la douăzeci de ani, am început să ţin un catastif cu numele, vârsta, locul şi câteva însemnări privitoare la împrejurările şi la felul în care se petrece totul. Până la cincizeci de ani, ajunsesem la cinci sute paisprezece femei cu care o făcusem cel puţin o dată. Am încetat să mai notez când trupul nu mai răzbea cu atâtea şi puteam ţine socoteala fără catastif.

Gabriel Garcia Marquez în Povestea târfelor mele triste
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam aproape cincizeci de ani şi mă socoteam bătrân. Credeam că era sfârşitul drumului. Un sfârşit luminos... Îmi spuneam:"Să nu forţăm lucrurile, e aşa de tânără, ea o să plece prima", şi de fiecare dată când o regăseam eram încântat, dar şi surprins. Cum? Mai e aici? De ce oare? Nu vedeam deloc ce găsea ea plăcut la mine şi-mi spuneam:"De ce atâta harababură, de vreme ce mă va părăsi?" Era obligatoriu, era fatal. Nu exista nici un motiv ca ea să mai vină şi data viitoare, nici un motiv... Până la urmă, ajungeam chiar să sper că n-o să mai vină.

Anna Gavalda în O iubeam (2002)
Adăugat de Vâga Claudia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perspectiva

Perspectiva, de la nivelul cincizeci în jos,
Este splendidă - scrie alpinistul în album;
Aşa că, supraponderal şi lunecos,
Ȋntorc capul pentru-a revedea acel drum
Şi-acea perioadă parcurse până-acum.

Ȋn loc de şesuri şi piscuri cu nea,
Şi lanuri de flori fluturând batiste,
Drumul se frânge chiar în faţa mea
Şi se pierde în ceţuri nihiliste.
Perspectiva încetează să mai existe.

Unde a dispărut – o viaţă de om?
Cauta-mă. Ce-a rămas e umbră pe ape.
Fără copii şi nevastă, eul monocrom
Este capabil sa vadă ultimele etape:
Atât de implacabile. Atât de aproape.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum şi-a făcut balena rost de gât

Când hublourile cabinei sunt de-un verde-întunecat, brutal,
Datorită mării neostoite şi-înspumegate de-afară,
Când nava-n tangaj şi-n ruliu saltă turbată pe val
Şi-ospătarul cade cu supiera-n mână – catastrofal,

Când cuferele-alunecă şi cad în zgomot de fanfară,
Când în infirmerie toate-s cu josul în sus,
Când Mami-i apatică şi-are un chip chinuit şi indispus
Şi de tine nimeni n-are grijă şi-ai obrajii de ceară,

Ei, atunci ar trebui să ştii (asta dacă nu ţi-a devenit deja manifest)
Că te afli pe cincizeci de grade nord şi patruzeci vest.

poezie de Rudyard Kippling,1865-1936, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

NB. “Cincizeci de grade nord şi patruzeci vest” este punctul geografic situat aproximativ la jumătatea distanţei dintre Londra şi New [...] | Citeşte tot comentariul

Un lucru amuzant s-a petrecut în drum spre Forum

Bine aţi venit la Colosseum, unde durerea este plăcere –
şi-i plăcerea noastră să vă stăm la dispoziţie.
Aşezaţi-vă comozi,
Ceara poeziei este fierbinte, iar umorul, ţinut la rece, foarte uscat.
Ţepii zăbrelelor sunt ascuţiţi, dar limbile elitelor sunt încă şi mai ascuţite.
Vă aşteaptă nenumărate plăceri pline de durere.
Garantăm satisfacţie totală. Dacă, totuşi, nu veţi fi mulţumiţi,
Vă oferim gratuit cincizeci de lovituri de bici pe spate.
Nimeni nu intră aici niciodată cu zâmbetul pe buze
Fără a părăsi incinta cu o grimasă.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt foarte bucuros că revin în România după mai bine de cincizeci de ani. În 1970, cred că am mai trecut pe aici câteva zile, cu o trupă de balet rusească. Oricum, frumuseţea Sibiului am putut s-o văd abia zilele astea, când am fost chiar impresionat de amploarea festivalului. Nu e o reacţie la festivalul de la Edinburgh, să zicem, cumva e chiar mai mult. Tot oraşul e implicat, voluntarii sunt peste tot, programul e bun, vin aici artişti tineri din toată lumea şi artişti consacraţi şi bătrâni ca mine. De-abia aştept să joc în faţa publicului de la Sibiu.

Mikhail Baryshnikov în ziarul Metropolis, interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!