Serioase/triste despre charles baudelaire, pagina 14
Parfum exotic
În calde seri de toamnă, când sorb cu-nfiorare
Din sânu-ți cald parfumul, cu pleoapele închise,
Se desfășoară-n visu-mi un țărm făr' de abise,
Ce monoton sclipește sub revărsări de soare.
O insulă pe valuri molatice mi-apare
Cu fructe dulci și plante cu flori în veci deschise,
Bărbați subțiri, puternici, femei cu ochi de vise,
În cari străluminează sincerități bizare.
Parfumul ființei tale m-avântă-n țări vrăjite,
Pe-un port plin de catarguri și pânze obosite
De-a valurilor goană, din larg în largul zării,
Pe când respir miresme de verde tamarind
Ce se-mpletesc cu cântul luntrașilor și-al mării
Și sufletu-mi mireasma și cântul mi-l cuprind.
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre toamnă
- poezii despre seară
- poezii despre plante
- poezii despre insule
- poezii despre fructe
- poezii despre flori
Apusul soarelui romantic
O, soarele, pe boltă, ce mândru-i când răsare,
Țâșnind ca o văpaie, în semn de bun-venit!
- Ce fericit e omul când poate, mulțumit,
Să-i vadă și apusul, frumos ca o visare.
Îmi amintesc!... Departe, flori, holde și izvoare
Palpită și oftează sub ochiul lui vrăjit...
- Se-ntunecă. Să mergem grăbiți spre asfințit,
Să mai vedem o rază piezișă, trecătoare!
Zadarnic vrem să prindem pe zeul care pleacă;
Deasupra noastră noaptea imperiul și-l apleacă,
Plin de fiori, trist, umed, cu ochii lui sticloși;
Plutește-n întuneric duhoare de morminte,
Când trec pe lângă mlaștini, cu teamă, înainte,
Călcând pe melci de gheață și pe broscoi râioși.
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ochi
- poezii despre Soare
- poezii despre întuneric
- poezii despre tristețe
- poezii despre romantism
- poezii despre noapte
- poezii despre mulțumire
- poezii despre gheață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Îți las aceste versuri...
Îți las aceste versuri, iar dacă al meu nume,
Corabie purtată de vânturi priitoare,
Ajunge-va odată la țărmuri viitoare,
Însuflețind pe oameni cu-n vis din altă vreme,
Să-ți fie amintirea un basm de altădată,
Un cântec spus pe-o veche și ostenită strună,
Cu stihurile mele-nălțându-se-mpreună,
În tainice inele frățește-ncătușată.
- Făptură urgisită, din Iad la Dumnezeu
Nu-i nimeni să-ți audă strigarea decât eu.
Iar tu, ușoară umbră, alunecând fugară,
Treci peste proștii care te-au socotit amară,
Disprețuind grămada infamă care latră, -
Arhanghel cu ochi negri și inimă de piatră!
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Al. Hodoș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre versuri, poezii despre religie, poezii despre poezie, poezii despre vânt, poezii despre prostie, poezii despre ochi negri, poezii despre negru sau poezii despre muzică
Visul unui curios
Cunoști, la fel ca mine, durerea cea plăcută
Și faci ca toți să spună: "Ce om deosebit!"
Trăgeam să mor. Și-n suflet aveam iubire multă
Cu groază-amestecată și cu un rău cumplit;
Dar și speranță vie și jalnică angoasă.
Cu cât nisipu-n sticlă curgea în mod fatal
Cu-atât găseam tortura mai aspră, mai gustoasă;
Și inima de lume mi se rupea total.
Eram ca copilașul avid după spectacol
Urând cortina groasă ca pe-un hain obstacol...
Dar adevărul rece la urmă l-am aflat:
Nu m-am mirat, murisem, zorii-mi erau cununa
Apoi s-au strâns în juru-mi. Dar, ce s-a întâmplat?
Cortina se trăsese, eu așteptam întruna.
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre obstacole, poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre durere, poezii despre cunoaștere sau poezii despre copilărie
Gustul neantului
Trist spirit, altădată avid de luptă dreaptă,
Speranța, ce cu pinteni te-nsuflețea în joc,
Te-a părăsit; te culcă, te culcă deci pe loc!
Biet armăsar, de-obstacol copita ți-este spartă.
Taci inimă și uită, smerește-te și iartă.
Spirit învins, năuc, borfaș bătrân, deloc
Amorul nu te-mbie, disputa e deșartă;
Adio deci suspine și cântece de harfă
O inimă haină plăcerea-aruncă-n foc.
A primăverii vrajă s-a dus ca un noroc.
Și timpul mi se scurge ca din clepsidra spartă,
Cum troienește neaua un corp prins de soroc,
Mă-nalț și văd pământul rotund pe la mijloc,
Iar adăpost nu caut, rămân bătut de soartă.
Troienilor, mă duceți în prăbușirea-naltă?
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre primăvară, poezii despre noroc sau poezii despre iertare
Orbii
O, suflete, privește-i! sunt triști și singuratici
Ridicoli fără voie, sinistre manechine
Țintind spre nicăierea priviri de umbră pline
Neștiutori de lume, cu umblet de lunatici.
Pe fața lor se stinge a cerului lumină!
Ei ochii și-i îndreaptă spre larga depărtare
Și-așa cum trec pe stradă spre-o-nchipuită zare
Oricât de greu li-e gândul, ei fruntea nu și-o-nclină.
Se pierd prin noaptea soră cu veșnica tăcere...
Tu râzi și cânți, cetate cu lacomă plăcere
Și voluptatea vieții cu frenezie-o sorbi.
Mă vezi numai pe mine, mai jalnic decât ei
Iar inima mă-ntreabă, când trec cu pașii grei
- De ce-și ridică ochii spre cer, sărmanii orbi?
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre singurătate, poezii despre senzualitate, poezii despre râs sau poezii despre plăcere
Dușmanul
Mi-e răscolita viața de neguri și furtuna
Și rar a stat cu raza de soare împreună.
Lovită sau de fulger, bătută sau de ploi,
Grădina-i părăsită, și pomii mei sunt goi.
Ajuns în toamnă, poate să-mi pară timpul bun,
Ca să mă duc cu grebla pământul să-l adun,
Împrăștiat departe de florile alese,
Și să-ntocmesc grădina la loc, precum fusese.
Dar cine știe dacă răsadele visate
Vor mai găsi prin huma grădinii dezgropate
Cu ce să dea tulpina, bobocii sau verdeața?
Vai, vremea ne mănâncă pe nesimțite viața!
Dușmanul care-o roade, din țandără, din oaște,
Din vlagă risipită trăiește și renaște!
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Tudor Arghezi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre mâncare, poezii despre dușmănie sau poezii despre copaci
Cum stam în noapte
Cum stam în noapte lângă o groaznică ebree,
Cum șed două cadavre pe-un singur așternut,
Mă prinse dor, alături de acest corp vândut,
De trista frumusețe ce-n brațe n-o să-mi stee.
Vedeam cu-nchipuirea iar măreția dragă
Și ochiul ei puternic, cu farmec înarmat,
Și părul ce-i făcuse un coif îmbălsămat,
A căror amintire îmi dau amor și vlagă.
Cu ce smerenie trupul ți-aș săruta pe veci,
Din talpa răcoroasă la pletele cernite,
Desfășurând comoara de rasfățări iubite,
De ai putea, regină prea crudă! doar o seară,
Storcând din ochi de piatră o lacrimă ușoară,
Să adumbrești splendoarea pupilei tale reci.
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre sărut, poezii despre smerenie, poezii despre monarhie, poezii despre frumusețe sau poezii despre dor
Albatrosul
Ades, pentru a râde, un grup de marinari
Prind albatroși, mari păsări călătorind pe mare,
Care-nsoțesc pe drum, trândavi și solitari,
Corabia brăzdând genunile amare.
Ce greu le vine lor pe punte să se miște,
Stângaci și rușinoși, doar în azur sunt regi,
Acum jalnic își lasă aripile de vise
Ca vâslele s-atârne pe malurile reci.
Acest drumeț cu aripi e strâmb și vlăguit!
Când nu se scaldă-n unde e comic și pocit!
Unu-i agață pliscul cu gâtul de lulea
Și altul șchiopătează pentru a-l imita!
Poetul e asemeni cu-al nourilor prinț
Ce râde de săgeată, cu viforu-i deprins;
În surghiun pe pământ de huiduieli e prins,
Gigantele aripi de umblet l-au desprins.
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre aripi, poezii despre umor, poezii despre stângaci, poezii despre rușine sau poezii despre păsări
Mortul vesel
Într-un tărâm de seve și de moluște plin
Îmi voi săpa eu însumi, cât mai adânc, o groapă,
În care mâine osul bătrân să mi-l alin
Dormind întru uitare ca un rechin în apă.
Urăsc și testamente și lespezi de mormânt.
Decât să cer mulțimii tristețea și regretul,
Cu mult mai bine corbii îi voi pofti, pe rând,
Să-mi curețe de cărnuri, flămânzi, întreg scheletul.
O! viermi, tovarăși fără de văz și de auz,
Un mort voios și liber destinul v-a adus;
Voi, fiii putrezirii și filozofi ai sorții,
Cutreierați-mi leșul cu hămesite guri
Și spuneți-mi voi: oare, mai sunt cumva torturi
Pentru-acest trup netrebnic și mort printre toți morții?
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Al. Andrițoiu
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre viermi, poezii despre uitare, poezii despre testament, poezii despre gură, poezii despre filozofie sau poezii despre curățenie