ce se naste din pisica

Sonia (2)

trece pe lângă tine
(de-abia o simţi)
plăpândă şi inofensivă
perpetua convalescentă
poartă pălării astenice şi umbre multe
şorţ apretat şi cicatrice
se dă cu talc şi în vânt după actorii de la hollywood
(într-o zi şi ea va ajunge "acolo")
obrajii au consistenţa ambalajului desfăcut
ceva din întunericul chiliei
respiraţia ei miroase a ceară / împrăştie pânze

–! sonia! –

are o păpuşă mare
fără baterie / fără picioare / fără nume
îi coordonează constant gesturile / opţiunile / timpul
o aşază la geam ca pe soldat
pe oliţă / la căpătâiul morţilor
îi prescrie

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză probabilă

Sunt singurul cuvânt
a cărui pisică e mai înaltă decât el,
mai înaltă decât un om.

Mă trezesc în visul rupt din visul pisicii,
într-o lume,
la propriu, întoarsă pe dos.
Merg in cap, am noroi in sprâncene,
şireturi de sânge pe frunte
şi-un punct noduros.

În călcâiul meu are muşuroi o furnică
făcută din litere.
Nu provoacă cangrenă,
nici polisemantism cranio-literal.
Tot felul de fiinţe mi-au ieşit din corp.
Moluşte, peşti,
până şi urşi, elefanţi.
Nu-mi vorbeau,
dar mi-am dat seama

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Cucu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In ochi

Paşi de abur picură din tavan
e linişte cu trenă de aripi
las cerul să fluture - tremur nevralgic
tors de pisică
fum şi ierni cedate prin testament
zăpada e prinsă de raze de soare
şi îmi creşte odată cu părul
îmi intră în ochi
clipesc des şi mă ustură
nu dispare
îmi prind părul cu agrafe de gheaţă

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că nu-i pasă

de bârfa oarbelor traiectorii din jur,
luna cere sateliţilor să-i însămânţeze
obiceiul de a face sex cu divorţul
de frigidele nevoi din care
le fac rampe de lansare
pământenii.
Traversează cerul
cu mască de prezevative inapte
s-o apere de pofta vidului erotic.
Nu va naşte altceva
decât triumfuri în marş funerar.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În numele dorurilor

În numele dorurilor
din care se naşte cristalul.
În numele verbelor masacrate
din care se iscă berzele.
În numele tainei bătrâne
care uneşte muntele
cu cetaceele-amurgului.
În numele gustului pentru dezgust
care veghează-n adâncul nevinovăţiei.
În numele infirmităţii noastre
care se dă drept slavă.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dun spiro spero

Cât trăieşte, omul speră, dar ce speră... Domnul ştie,
Aleargă dup-o himeră din zori până la chindie.
Nici noaptea, cât stă de veghe, nu găseşte alinare,
Şi se simte ca în zeghe fără sprijin ori scăpare.
Speră că de când se naşte să-şi trăiască viaţa viaţă,
Bâjbâie spre a cunoaşte, dar orbecăie prin ceaţă.
Dacă-i e cinstită vrerea şi curată vrednicia,
Cel de Sus îi dă puterea de-a învinge silnicia.
Nu spera şi nu ai teamă, ursita e stabilită,
Dumnezeu te bagă-n seamă, soarta îţi e hărăzită.
Dacă somnul raţiunii totdeauna naşte monştri,
Dă frâu liber ficţiunii de-a te măsura cu proştii.
Căci norocul doar o dată îţi trece grabnic prin poartă,
Şi din traista lui bogată, ce-ţi doreşti doar îţi arată,
Apoi umbli viaţa toată să-l prinzi să-ţi iei amăgirea,
Socotind că din cea gloată numai tu gândeşti mărirea.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descătuşare

când înfloreşte iubirea,
arbore cu mugurii învăpăiaţi,
lanţurile iluziei dispar.
eliberată din strânsoare,
se naşte o lume în miniatură.
pe tărâmul arid răsare speranţa,
spre celălalt pornesc flexibile ramuri.

poezie de Rodica Dascălu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mânia-n oamenii cei buni
Se naşte moartă, se topeşte;
În cei cuminţi un ceas trăieşte,
În semidocţi trăieşte luni,
Trei ani în proştii cei din gloată,
Iar în mişei, viaţa toată!

poezie din Mahabharata, traducere de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

În fiecare clipă mori... tu!
Şi în fiecare clipă renaşti ca fiind
un...
Alt tu.

Clipa ce trece, moare odata cu tine
Clipa ce se naşte, ia viaţă odata cu tine..

Îmi doresc să mi se atingă sufletul
Cu bunătatea clipei de acum,
Şi de acum, şi de acum, şi de acum...
Astfel o să mor de nenumărate ori,
De nenumărate ori mai eu.
Frica ce moare în această clipă
Să nu germineze in următoarea.
Frica ce a murit să nu renască atunci
când se naşte clipa...

poezie de Marius Tritescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pronostic

Febleţea
Unui poem
Se naşte
Ca o grădină
În primăvară
Din seminţe
Sau din răsad
Plantă cu plantă
Floare cu floare
Până la stadiu
Consacra
De buchet
Care evident
Se va dărui
Cu pasiune
Fiinţelor dragi
Pe criterii
Apartenenţă
La familia
Celor iubitori

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (11 aprilie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!