cand te afli cu capul in nori

Pistrui în nori

Simţind adirea răsuflării
Gust din săruturile zării,
Săltat în pistrui în nori
Cu culorile mirării.

Inălţându-mă în vultur
Din cuibul palmelor,
Murind, plutirii de ador
Pe crestele umerilor

Printre cetina buclelor...
În versul izvoarelor
Curgând în albia zorilor
În roua de zbor a ochilor

Răsărită din sclipiri
Din ale tale priviri

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine câteodată poezia

Spune-mi pe unde rătăceşte lumina

când inima mea e tristă

când stau închis în zăpada asta de trup

proslăvind pustiul secundei

îngrijind o speranţă cu picioarele-n râu

şi cu capu-n nori?

În carnea mea un zeu se preface a cânta

dintr-o harfă zdrobită

un arhanghel cu numele meu face crime

[...] Citeşte tot

poezie de Danile Corbu din Scrisori către cei singuri (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ralph Rhodes

Tot ce s-a spus a fost adevărat:
Am ruinat banca tatei cu împrumuturile
Şi cu speculaţiile mele pe piaţa cerealelor; dar mai există un adevăr,
Am cumpărat şi pentru el,
Care nu putea investi în nume propriu
Din pricina legăturilor pe care le avea cu biserica.
În timp ce George Reece zăcea în puşcărie,
Eu umblam după femei
Şi mă ţineam de beţii prin New York.
Acum, când nu ai ceva definit de urmărit în viaţă,
Vinul şi femeile pot deveni un pericol de moarte.
Dar, iată, de acum capul tău este sur şi stă aplecat
Peste o masă acoperită de resturi de ţigări
Şi de pahare goale care degajă un miros acru şi neplăcut,
Şi se aude un zgomot, şi tu crezi că este cunoscuta pocnitură
Facută de dopurile extrase din gâtul sticlelor,
La vremea când afară se aude cântec de cocoşi –
Şi tu ridici capul, şi lângă tine stă Tâlharul
Care a aşteptat până când capul tău a albit
Iar bătăile inimii au slăbit, ca să-ţi spună:

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar dorul

Când vremea-i noroa,
Încep să mă doa
Capul şi picioa.

Când vremea-i frumoa
Şi afară-i soa,
Doar dorul mă doa.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ȋntr-o zi

i-am spus aşa:

în secunda premergătoare
morţii tale
tatăl tău va sparge capul
crucii de metal
armat

din flintă-n flintă
sunt copiii tăi
dar el o va face

mi-a spus aşa:

el este capul crucii mele
de metal

să-nchin un pahar

pentru asta

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată armonia

Luna pe verandă
Gânduri dau buluc
Birul pe ofrandă
Capul pe butuc!

Sevele din oase
Poartă handicapul
Zidurile groase,
Nu le spargi cu capul!

Câtă osteneală
Cheltuie un faur
Să dea la iveală
Doar un bob de aur!

Feţele plecate
Fiecărui zbor
Drumurile toate
Duc la un izvor

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de ion.untaru@yahoo.com
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mi-am legat sufletul
cu două frânghii de mătase
să nu-şi piardă...
Inocenţa,
nici când cei mai
mari
şi
negri nori
Îl vor împinge
spre păcate.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pasăre în zboru-i văzduhul îl despică,
Când cerul larg deschide ferestrele în zori
Şi raze jucăuşe în patru zări ridică,
Să prindă strâns, în panglici, perdelele de nori.

catren de Mihaela Banu (5 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Toamnă, rod bogat, când dulce-i vinul,
Mirosind a nuci şi scorţişoară,
Toamna când se-acoperă seninul
Cu nori grei, cu pătură de smoală...

Toamnă cu gutuie la fereastră
Şi copaci împodobiţi cu-argint,
Când ne bate vântul la fereastră
Şi ne cheamă albe flori de mirt.

Toamnă blândă ca o rapsodie,
Notă de tăceri te-a ispitit,
Arde, arde, arde focu-n vatră,
Toamnă, rod bogat ne-ai dăruit.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun pe mare (extras-adaptare)

Toată ziua-am luptat cu valurile-între Capul Nord şi Capul Sud
Şi-am tras de velele-îngheţate luptând cu vântul înfrigurat şi ud.
În ziua rece ca o iubire lipsă,-n dureri amarnice şi groază, departe de fiord
Am înfruntat stihia navigând în volte spre nord şi sud, spre sud şi nord.

Aş fi vrut să fim acasă, florile dalbe,
La Scorrybreck, în locul unde-s vite bălţate, cu picioare albe,
Să fiu de toţi ai mei din casă binecuvântat.

Ne-am ţinut departe de Capul Sud, unde scrâşneau balaurii din ape,
Dar cu fiecare voltă Capul Nord venea tot mai aproape.
Dincolo de pulberea salină se vedeau stâncile, casele şi-ogorul gras,
Şi paznicul de far în curtea lui, cu ochelari pe nas.

Aş fi vrut să fim acasă, florile dalbe, florile dalbe...

poezie de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!