apucat

În această epocă, în care se crede că există o scurtătură pentru orice, cea mai bună lecţie ce ar trebui învăţată este că, cu cât mai grea este o cale pe care ai apucat, cu atât mai uşoară va fi pe termen lung.

citat din Henry Miller
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petrică

verişorul Petric
ă care mă dădea cu roaba
pe Gingineasa-n vacanţe la Răchiţele
când eram tare mic
no, s-o dus un pic
acolo unde se duc toţi frăţiorii şi verişorii
şi prietenii (?!) – nici
n-am apucat pe aici
să (nu) plâng
să (nu) mă fac de rutine de-nmor
mântare-surpriză-
surpriză

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da'tu de ce mergi aşa de moale? întrebă el pe mioara lui. Aşa-i că te doare? Te-a trântit şi te-a pălit răul cela... He, dac-aş fi fost eu batâr ca bădiţa Mihai, l-aş fi apucat de piept şi l-aş fi scuturat: Măi, cum să-mi calci tu mie oaia?... Hai încet, c-apoi în dumbravă te-i hodini...

Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Eminescu

Tu n-ai murit
pentru că eu sunt trupul tău care vorbeşte cu vorbele tale
Când drag îmi este mie pe lumea asta
cu iubirea ta mă gândesc la amorul tău,
Mihai, dacă-ai şti cât de tare îmi lipseşti
ca şi ochilor, ca şi pietrelor şi curcubeilor.
Le-am zis de tine,
că-ntârzii, le-am zis,
că nu treci de sânge ne trebuie să renaşti
şi nici anapoda de raze ca să ne fii cu noi de faţă.
Mihai, tu care eşti mai tânăr decât mine
gândind în vorbele tale nu mă lăsa să îmbătrânesc
Mihai, nu de înţelepciune duc lipsă,
de cântec, m-auzi?
de cântec, m-auzi?
de cântec, m-auzi?
M-a apucat apoia pietrelor, apoia ierburilor,
m-a apucat apoia fructelor de toamnă, Mihai.
Cineva trebuie să guste această apoie coaptă
şi miezoasă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două limite de absurd

şi o demonstraţie firească
realizez că sufăr de o luciditate cronică
poate de aceea mă tot întreb
de unde naiba mai scriu poezie
ca un apucat de marginea lumii
apoi liniştit de imensitatea gândului
mă scarpin în creştetul capului
cu acelaşi deget cu care împart dezamăgirea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan: Pârjolite sunt frumoasele noastre livezi! Fumuri înalte se ridică pe plaiuri. Vitele au apucat munţii. Fântânile s-au umplut cu noroi. Cu potcoavele lor înroşite, caii de foc calcă în picioare păşunile. S-a împlinit voia lui Dumnezeu! Flacără din flacără, lumină din lumină!

replică din piesa de teatru Ştefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te-ai apucat de flirtat cu un bărbat despre care ştii că ar fi avut mai multe relaţii decât perechile de pantofi pe care le ai tu, e bine să ştii că poţi fi ori o victimă sigură, ori marea învingătoare, care-l va monopoliza.

Mihaela Rădulescu în Cum iubesc bărbaţii (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petrecere pe trecere

Îmi trece viaţa, precum eu
Treceam odată prin pârâu,
Copil fiind, pe Dumnezeu
Îl suflecam până la brâu.

Examen: munţii mi-au picat
Peste pârâuri, în viteză,
Iar Dumnezeu S-a apucat
Să sufle cam ca la o teză,

Unui copil ce n-a-nvăţat
A trecerilor antiteză!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (29 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi pricepe ce înseamnă "meditaţia" dacă nu eşti obişnuit să asculţi tăcerea. Vocea ei este un îndemn la renunţare. Toate iniţierile religioase sunt cufundări în adâncimile ei. Din misterul lui Buddha am început să bănuiesc în clipa în care m-a apucat frica de tăcere. Muţenia cosmică îţi spune atâtea lucruri, că laşitatea te împinge în braţele acestei lumi.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentinta

Un arbor când puternic spre domele-nstelate
Înalţă-ale lui ramuri de frunze încărcate,
Făcând la ceilalţi arbori o umbră-omorâtoare,
Pe când, prin rădăcine mereu cuceritoare,
Păstrează-n stăpânire tot locul apucat,
Aşa încât lăstarii de-abia găsesc la soare
Un loc să-şi mai înfigă plăpândele picioare,
A meritat securea şi trebuie tăiat!

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!