apa trece pietrele raman

Tăcerea clipei trecătoare

Un glas fără cuvinte din adâncul meu
ajunge nevăzut la margine de gânduri
pe trunchiul despicat al unui curcubeu
cu capetele prinse-n albia din prunduri.

Izvoarele din albii au secat demult,
iar pietrele uscate de prea multă sete
mă cheamă-n arcul curcubeului să-ascult
tăcerea lor rescrisă-n magice versete.

Răstorn tăcerea mea peste tăcerea lor
şi din mirajul sfânt al undelor spectrale
aduc sub pietrele ce-şi caută izvor
iubirile pierdute-n umbre vesperale.

Prea multe amintiri deodată se ivesc,
se scurg încet cu picături de apă vie,
pe când din geana curcubeului ceresc
cad ploi de dor venite dinspre veşnicie.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea clipei trecătoare

Un glas fără cuvinte din adâncul meu
ajunge nevăzut la margine de gânduri
pe trunchiul despicat al unui curcubeu
cu capetele prinse-n albia din prunduri.
Izvoarele din albii au secat demult,
iar pietrele uscate de prea multă sete
mă cheamă-n arcul curcubeului s-ascult
tăcerea lor rescrisă-n magice versete.

Răstorn tăcerea mea peste tăcerea lor
şi din mirajul sfânt al undelor spectrale
aduc sub pietrele ce-şi caută izvor
iubirile pierdute-n umbre vesperale.
Prea multe amintiri deodată se ivesc,
se scurg încet cu picături de apă vie
pe când din geana curcubeului ceresc
cad ploi de dor venite dinspre veşnicie.

Plec capul să ascult surâsul renăscut
al râului brodat cu pietre vorbitoare

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape, ediţia din 27.01.2020. ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719 (27 ianuarie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mâinile-mi sunt reci
sufletul se hrăneşte prin tine
tăcerea cântă o melodie fără sfârşit
plângând până vine dimineaţa
Lasă apa să curgă, femeie
goleşte pietrele
umple-mi plămânii cu focul iubirii
Într-un labirint de sentimente
se aşterne un nou început
prin nuanţele zilelor îndepărtate
învelim ecourile
în mantia somnului de dup-amiază..

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa trece

Au trecut pe-aici avarii
Şi gepizii, şi tătarii,
Dar s-au dus cu Dumnezeu -
Doar cu proştii e mai greu!

epigramă de Constantin Sachelaride din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în împărăţia dorului
era singura sclavă
ce spăla picioarele sfinţilor
cu mir şi apă de cimbru
urlet de lup
între adevăr şi tăgadă
era singura sclavă
batjocorită
umilită
lovită cu pietrele
colţurosului zid
ea spală păcatele celor ce nasc
şi în ziua de azi
în împărăţia nimicului
şoareci de câmp

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apă, apă, pretutindeni apă... dar nicio picătură de băut.

citat din Marilyn Monroe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mizeria tranziţiei

Ne îmbătăm cu apă rece,
Zicând: - Tranziţia va trece!
Când, bine ştim, la noi în ţară,
Mizeria e... seculară!

epigramă de Traian Conciatu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Apă, apă peste tot,
Nu vezi verdeaţă, stei;
Apă, apă peste tot,
Dar nici un strop să bei.

poezie de Samuel Taylor Coleridge din The Rime of the Ancient Mariner, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietre de apă

Mă simt dator să-ţi mulţumesc
pentru aurul şi pietrele scumpe
ce mi le-ai dat să le îngrămădesc
în săbiile şi trupurile încinse de lupte.
Din steaua polară cu miros de urs
un seu de viaţă eu am scurs,
să dau luminii hrană întuneric
şi plantelor raiul seric.
Pentru femeie şi pentru bărbaţi
am smuls vinul strugurilor împrăştiaţi,
pentru fetiţe şi pentru băieţei
am strâns apa ochilor de miei.
Cartea de piatra strânge-o tare,
ea ţi-e trezirea din culcare,
adună cerneala viselor plecate
în călimara penelor curate.
Înalţă fără teamă un porumbel
cu haina inimii tale pe el
să-şi spele ochii în cald azur
neştiind de lumea dimprejur.

poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea clipei trecătoare

Un glas fără cuvinte din adâncul meu
ajunge nevăzut la margine de gânduri
pe trunchiul despicat al unui curcubeu
cu capetele prinse-n albia din prunduri.

Izvoarele din albii au secat demult,
iar pietrele uscate de prea multă sete
mă cheamă-n arcul curcubeului să-ascult
tăcerea lor rescrisă-n magice versete.

Răstorn tăcerea mea peste tăcerea lor
şi din mirajul sfânt al undelor spectrale
aduc sub pietrele ce-şi caută izvor
iubirile pierdute-n umbre vesperale.

Prea multe amintiri deodată se ivesc,
se scurg încet cu picături de apă vie
pe când din geana curcubeului ceresc
cad ploi de dor venite dinspre veşnicie.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Creaţie nouă
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!