Poezii despre dor de parinti, pagina 14
Arși... Foc
Firave trupuri, minți junone
Atât de încrezătoare în mâine,
Au picat azi jertfe cazone
Lui Dumnezeu... în focul câine.
Ajunși pentr-un vibrato sunet,
Să-l aibă un gând de înfiorare,
Au fost străfulgerați ca-n tunet...
Neștiind că moarte oriunde apare.
S-au stins -pe-al indolenței rug
De-un vârf de neam iresponsabil-
Copii, odată prunci de plug...
Azi scrum, în oraș moral instabil...
... Cetatea, înmocirlită-n ban
Cu inocența-i infantilă,
Ajunsă o noapte al meu dușman...
E azi șuvoi de lacrimi, milă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 octombrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii de azi, nu-I uitați pe părinți
Copii de azi, păstrați-i în minți
Și în suflet pe ai voștri părinți!
Ei v-au îngrijit, v-au vegheat,
Și din puținul lor v-au dat,
Ca să creșteți cu aripi de zbor,
Să fiți urmași cu viitor!
V-au iubit, v-au ocrotit,
Și dacă uneori v-au dojenit,
Copii de azi, nu îi pizmuiți,
Pe-acești neobosiți părinți!
Ceas de ceas și zile de-a rând,
Voi ați fost în al lor gând,
Că nu există un lucru mai sfânt,
Decât să fii părinte pe pământ!
În pragul casei lor, ei așteaptă smeriți,
Să le dați un semn, că-i iubiți,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Alionte (12 ianuarie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.În prag de sărbători
Ce mi-aș dori să fiu acum?
Aș vrea să fiu eu Moș Crăciun;
Să vă pun daruri azi sub brad,
Să fiu colindul vostru drag
Iubirea mea cu voi s-o împart!
Ce mi-aș dori să dăruiesc?
Puțin din anii ce-i doresc
Bolnavi ce după ei tânjesc!
Să șterg tristeți ce întâlnesc
Și să le dărui alte vieți;
Să împart părinți celor orfani
Și bucurii la cei sărmani.
Ce-aș mai dori acum să fac?
Să fiu al nopților blând mag,
Să vă așez speranțe-n prag.
În dragoste să vă îmbrac!
Să cern Lumină peste voi
De sărbători!
poezie de Angelina Nădejde (23 decembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aniversare la 50 de ani (Scrisă în subdialect)
Personajul nostru este,
Imaginativ, posibil,
Dar vă spun a lui poveste,
Încercând să fiu... credibil!
*****
La Socola-n sala mari
Năvălit-au moldovenii.
O vinit di-aniversari
Cunoscuțî șî... gardienii.
Mama, tata,-n viațî încî,
Aducându-i flori șî daruri;
Mai vini șî o româncî
Ci-o chierdu-sî pi la... zaruri;
Trii amanți - cam trecuți;
Un prietin vechi - di cramî;
Două feti-n flori făcuți,
Fiecari cu-a sa... dramî;
[...] Citește tot
poezie satirică de Gigi Burlacu (30 decembrie 2010)
Adăugat de Gigi Burlacu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adunate
Am câștigat timp laitmotiv,
Am câștigat independență,
Am câștigat o existență...
Am câștigat, definitiv.
Am câștigat miros de flori,
Am câștigat mers vertical
Am câștigat amor frugal...
Am câștigat, etern, fiori.
Am câștigat pe veci părinți,
Am câștigat dus la morminte,
Am câștigat spus de cuvinte...
Am câștigat urme de dinți.
Am câștigat un pic, copii,
Am câștigat onestitate,
Am câștigat o libertate...
Am câștigat drept să revii.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ne facem, Doamne?
Întinăm cuvinte,
Spunem la intamplare
Fără să ne pese,
Vorbe care dor.
Întinăm iubiri,
Nu contează care:
De iubit, de frate, de parinți, copii;
Întinăm mai grav.... dragostea de țară.
Ne întinăm credința,
Pentru care moșii și strămoșii noștri
Și-au dat a lor viață,
Pe altarul ei.
Întinăm pe Domnul
Prin purtarea noastră,
Prin nesăbuință, vorbe, fapte rele;
Intinăm cuvinte, iubiri si credință
Dragostea de țară.
poezie de Angelina Nădejde (17 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de octombrie
Ne-aduce octombrie noian de fructe coapte,
Iar greierașii cântă timizi în miez de noapte.
A nopții-împărăteasă admiră printre ramuri
Gutuile plușate ce atârnă-n valuri, valuri.
Căldura potolită coboară în adânc,
Iar vântul printre vișini foșnește un cântec sfânt.
Rățuștele de baltă de drum se pregătesc
Și jalea despărțirii în țipăt o strivesc.
Spre seară se aude un ordin de plecare
Cocorii-s în plutoane pe vârfuri de ponoare
Încolonate-n unghiuri se duc, se duc, se duc.
La marginea pădurii rămas-a un pui de cuc.
În noapte se aude în depărtări strigare
Strigarea desnădejdii din ce în ce mai tare
Batista fluturat-am cu lacrimi mari fierbinți
Să vă întoarceți toate, noi vă suntem părinți.
poezie de Aneta Pioara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închinare la copii
Dați la copii o pâine
Și-i îngrijiți un pic...
Nu or crește din nimic,
Din trai de azi pe mâine!
Încălțații pe copii
Căci își tocesc picioare...
N-au naltul să mai zboare
Și-s mici, în sângerii.
Copii îmbrăcați, de vânt,
Căci pielea nu le-ajunge
Și iarna frig îi strânge;
Nu-i faceți din om... sfânt.
Dați pe copii la școală
Să nu-i doboare greul,
Măcar să-aibe liceul...
Feriți-i de-osteneală.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai să fim
Hai să fim oameni de omenie,
Dragi părinți, copii și frați.
Căci moartea nimeni nu știe când o să vina
Și când murim, de acei vii suntem uitați.
Hai să iubim viața ca pe o melodie,
Chiar de e ușoară sau grea.
Să nu adunăm multă avuție
Căci lăcomia poate fi o piază rea!
Hai să-i cinstim pe tata și pe mama,
Pe omul de lângă noi.
Și să ne gândim la pace,
În vreme de război.
Hai să fim oameni de omenie
Căci așa e bine și frumos.
Și să nu uităm niciodată,
Pentru aceasta s-a jertfit Hristos.
poezie de Vladimir Potlog (15 decembrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de neuitare
Se aprinde cerul neamului român,
Râuri de speranțe se ascund în hău,
Deznădejdea noastră strânge an de an,
Flori de neuitare pentru chișinău.
Ninge și iar ninge, vârtejind în gol,
Lacrimi de iubire pentru zile triste,
Lupii dau târcoale, sfâșie-n ocol,
Oile pierdute printre acatiste.
Unde ești UNIRE sfântă și-nțeleaptă,
Golgotă de vise, Rai de suferinți,
Dunăre de doruri - limpede și dreaptă?
Unde este țelul Domnilor Părinți?
Se aprinde cerul neamului român,
Râuri de speranțe se ascund în hău,
Deznădejdea noastră strânge an de an,
Flori de neuitare pentru Chișinău.
poezie de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!