ion ratiu

Spirala gândului

Urc în spirala gândului
Ca într-o moleculă de A. D. N.
O microsecundă,
Ce mă aşteaptă dincolo
De marginile microuniversului
În care m-au închis ca într-o celulă.
Nu ştiu...
Ştiu doar că aud ecoul unor sentimente
Ce se vor parte dintr-un întreg.
Chemare! Nu sunt cuvinte aici,
Acolo se îngrămădesc
Verbe şi adjective,
Atribute, pronume...
Lumea de-afară este o călimară
Cu iambi şi trohei, cu stele şi flori
În care evadez uneori...
Biet quasar ce-şi plânge
Truda adunată-n decenii.
Fie-vă milă! Deschideţi-mi iar!
Aduceţi-mi clipa-nvierii!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorule, pe cai de fum!...

Dorule, pe cai de fum,
Tot mereu hoinar,
Mai opreşte-te din drum
Doar o zi, măcar...

Ne-ar veni şi alte zări,
Luminând cu stele,
Dorule, pe cai călări
Să plecăm cu ele...

Vom găsi drumeţi mai buni,
Aripi de risipă,
Dorule, pe cai nebuni,
Mai rămâi o clipă!...

Câte zboruri la izvor
Setea-şi mai alină,
Dorule, pe cai de zor,
Au aceeaşi vină!...

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pare rău

Nu-mi pare rău! Eu pentru tine
Doi prunci în lume am crescut,
Căci Tu eşti Doamne în oricine
Poartă pe umeri Duhul Sfânt.

Eu de la nimeni nu cer plată
Doar linişte în suflet vreau
Şi dragoste adevărată
Pentru cei ce în suflet stau.

Sufletul poartă-mi-l în grijă
Şi iartă-mi dac-am să grşesc!
Eu ştiu că paşii mei îi porţi
Către tărâm împărătesc.

Mereu, mai tare Te iubesc!
Eşti stâncă arsă-n jarul vieţii
Prin Tine stelele lucesc
Tu eşti stăpânul frumuseţii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roua din ochi

Din roua ce din ochi ţi-a răsărit,
Eu am sculptat în minus infinit,
O amintire, spre a te avea,
Acelaşi vis cu plâns de catifea.
În dans de păsări mi-am pornit paşii
Spre a-mi rămâne în zborul înspre înalt.
Un bob de rouă îmi spală plus infinitul
De rana murdară a sufletului.
Sunt un vulcan ce erupe din sine
Pentru a lumina cetatea cerului
Când îngerii nu mai sunt făclii.
Silindu-mi respiraţia să te iubească
Sincer şi dezinvolt,
Mă caţăr pe umerii timpului
Să respir primăvară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardere

Intraţi! Aprindeţi lampa!
În întuneric strânse, stau sute de păcate...
Dar ce aprindeţi voi?!
Ce-aţi pus? De ce lumina
În van se risipeşte?
De ce în întuneric voi iaraşi aţi rămas?!
Îmbrăţişaţi prin fapte păcat, fărădelege!
Şi risipiţi în taină a Domnului prinos...
Voi fără milă ardeţi iubire şi credinţă...
Unde vă este darul iubirii de frumos?!
Spălaţi-vă fiinţa prin rugi şi prin mătănii!
Pierind dezlănţuirea păcatelor lumeşti,
Fiţi voi floare de lotus pe apele speranţei
Şi căutaţi lumina în lumi dumnezeieşti!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste la gura sobei

Ajun de Crăciun,
iarnă cu zăpezi ca-n poveşti
spuse la gura sobei,
doar imaginaţia e regină,
mă văd, iubita mea,
cu tine-n faţa unui şemineu
binecuvântat de secole,
spun rugăciune,
iertat să fiu, Doamne,
căldura-mi topeşte trupul,
de la stejarul de pe foc?
ori să fie
de la trupelnica făptură
ce-şi dezvăluie farmece
interzise de post?
Închid ochii şi mă pierd,
trup în trupul iubitei simt,
trup în trupul iubitei sunt,
Crăciun fericit să fie
şi pentru voi, fraţi ai mei!

poezie de Ion Ţoanţă din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dureri ancestrale

Mă doare soarele,
mă doare pasărea din zbor,
simt durere în stânca din suflet
şi-n apa de pe lacrima crizantemei,
mă doare lumina din ochiul bolnav
de imaginea fiinţei topite-n prozodii,
mi-a sosit ora când mă sinucid
pe muzica stelelor rămase aprinse,
revenirea mi-e suflet de mare albastră
desenată ancestral de infinituri,

mi-e orizontul întrerupt, mamă
şi mă doare femeia cu trupul ei insaţiabil,
mă doare clipa când fug din aşternuturi,
mă doare absenţa binelui
dintr-o enclavă a răului fecund...

poezie de Ion Ţoanţă (24 septembrie 2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Suntem ca o barca ce luneca pe apa,
Manata-ncet de vasle, pe luciul verde mort,
Spre o imaginara, visata-n noi agapa,
Ce ne asteapta poate, aiurea intr-un port.

Cu pescarusi ne umplem panzele intinse,
Si ascultam cum tipa tot cerul lor in noi,
Cum lacrimile noastre, pe panze sunt prelinse,
Si cum ne-alearga noaptea prin goalele odai.

Uitati daca se poate, in departari uratul,
Si faptele ce magic in suflet le-am creat,
O lume isi desface-n tacere infinitul,
Si ploua cu luceferi, si dupa ce-am plecat.

poezie de Ion Vanghele (4 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

SONETUL VREMII CE-A TRECUT

Aş vrea să relatez un fapt divers,
Trăit chiar ieri, în sânul lunii mai,
Pe drumul către piaţă, c-un tramvai
Şi-adânc gravat în suflet, de neşters!

Cum am urcat, am zis că sunt în Rai:
O mândră-şi expunea prin univers
Picioarele – perfecte ca un vers
Din Dante sau ca parcul din Versailles!

O-ncing cu vechi ocheade de-amorez
Şi, Har Fecioarei, zâna mi-a zâmbit,
Făcând ca tandre intrigi să visez...

Ea, sprintenă-n picioare a zvâcnit,
Cedându-mi locul... însă ripostez:
De te strângeai niţel, l-am fi-mpărţit!!

sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fiecare dată

Adorm de fiecare dată
Pe plaja sufletului meu,
O adiere să răzbată,
Căci plâng şi plâng... şi plâng mereu...

Cad anotimpuri de speranţă
Şi ploi de lacrimi peste noi...
Te-am aşteptat o-ntragă viaţă,
Dar azi suntem în suflet goi.

Azi lacrima uitată-n mână
Ascunde pagina tristeţii.
Mă tem de clipa de furtună
Ce-mi va fura lumina vieţii.

Adorm de fiecare dată
Pe plaja sufletului meu.
E toamnă-n suflet. Lacrimi-frunze
Se strâng de-acum în pumnul meu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!