ion ratiu

O carte, două cărţi

Mai erau din patru, trei
Una îşi luase zborul
Fericit el, cititorul
Dumnealui şi dumneaei

Şi de-acolo mai departe
Sufletul e mai uşor
C-un imbold sau un fior
Redescoperit în parte

Numai preţul cât dispreţul
Toată lumea e o boală
Iar dintr-o cutie goală
Scoţi o pildă. Sau judeţul

Şi-am plecat. Şi-am să revin
Însă banul tot lipseşte
Dacă fosforul la peşte
E mai mult, eu mai puţin

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În penitenciarul devenirii

În penitenciarul devenirii
S-a-nchis tăcut fiinţa mea abstractă
Şi convergentă, mi-a căzut privirea
Pe nesfârşita-ntindere de piatră.

Ecoul, ca un albatros rănit, în spaţii,
Pornit să-nfrunte moartea fiinţei mele
Se înălţa pe plaja de lumină,
Iar marea,-n ceruri, picura sub stele...

Era durere, lacrimă sau pace?!
Ce plângeri false-mi biciuiau tăcerea?!
În moarte, ca un clopot evadase,
Flămând şi grav, înflămânzindu-mi vrerea.

Şi s-au ascuns şi zări şi nemurire...
Un arhitect le-a risipit pe cer...
În penitenciarul devenirii,
Tăcut şi grav, ca pasărea-am să pier...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai este nou?!

Ce mai este nou pe-afară, tată?
Ştii că de nimic nu-s vinovată...
Am luptat cu viaţa asta grea
Şi îmi pare, tată, tot mai rea.

Mai întoarce legea, Doamne Sfinte!
Vreau să fiu cu tine ca-nainte,
Să te-ntreb de ce mă pedepseşti,
Dacă-ţi sunt copil şi mă iubeşti.

Adu-mi Doame pruncii să-i sărut,
Vreau să-i mângâi şi să îi ascult!
Ştii că de nimic nu-s vinovată,
Însă sufăr în tăcere, tată!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai este nou?

Ce mai este nou pe-acasă, tată?
Ştii că de nimic nu-s vinovată...
Am luptat cu viaţa asta grea
Şi îmi pare, tată, tot mai rea.

Mai întoarce legea, Doamne Sfinte!
Vreau să fiu cu tine, ca-nainte.
Să te-ntreb de ce mă pedepseşti
Dacă-ţi sunt copil şi mă iubeşti.

Lasă-mi Doamne, pruncii să-mi sărut!
Vreau să-i mângâi şi să îi ascult...
Ştii că de nimic nu-s vinovată,
Însă sufăr în tăcere, tată!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au ieşit la rampă demagogii

Au ieşit la rampă demagogii
La porta voce ţin câte-un discurs
Şi latră cu aplombul lor buldogii
Că se-adună lumea ca la urs

Şi ţin despre morală câte-un curs
Să-i vezi cum îţi dau aere ca dogii
Au ieşit la rampă demagogii
La porta voce ţin câte-un discurs

Trepăduşii le aduc elogii
Şi tot ridică vocea pe parcurs
Că-n pălăria-ntoarsă ca milogii
Întreagă vlaga parcă li s-a scurs
Au ieşit la rampă demagogii...

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

File de jurnal

Octombrie

Ca un cânt bizar de harfă, vântu-şi ţese rapsodia.

Din ce parte,
Din vâltoarea zării albe vine vântul, -
Parcă ar voi de-odată să îmbete tot pământul,
Să seducă universul,
Să robească veşnicia...?

Zbor îngălbenite frunze pe întinderea pustie
Şi se pierd adânc în noaptea cu nuanţe de rugină,
Vântu-şi tremură cântarea ca un tril de mandolină
Şi apoi îmbracă toată firea
În melancolie.

Toamna.

Desfrunzit, castanul plânge-n noaptea fără stele,
Ca muribundele ecouri pe uitatele vioare;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi ai trecutului

Să păşim în iubire,
Egrete ale luminii,
Dincolo de moarte şi de necunoscut,
Să alergăm desculţi
Prin grădina de stele
În care vântul are plete de aur
Şi ploaia lumină de vis.
Setea de dorinţi să o sorbim din pumnul universului...
Aplecată pe cumpăna pieptului tău
Să-mi găsesc echilibrul mereu.
În cuvinte neîncepute să-ţi scriu descpre
Fragedele săruturi ce ţi le-am dăruit la începutul iubirii.
Nefericire... am rămas încrustată în lutul tăcerii.
Am pierdut fericirea libertăţii de a zbura.
Te-am pierdut vis şi lumină...
Nu mai eşti stea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori

Uneori, simt alergând odată cu mine,
La maratonul vieţii,
O altă fiinţă asemenea mie.
Să fie o umbră?! Un înger, ori un spirit
Care să reprezinte dublura mea?!
O sosie?
M-aş bucura
Să o ştiu fericită,
Să o văd lumină şi taină ce se va aşterne
Peste sufletul meu.
Paralelismul cu ea
Îmi va da energia de a trece
Peste tăcere şi peste durere...
Să o ştiu bine m-aş bucura,
Dar nici nu ştiu cine e ea.
Cu ea voi alerga până la plus infinit
Şi mă voi întoarce pe pământ,
Spirit liber şi fericit.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel leneş

Ca un paşă stau în vârf de pat
Plini de griji să nu fac vreun efort
Zăvorât în mine ca-ntr-un fort
De când îl ştiu, asediat

Să nu credeţi c-am ajuns bogat
Şi-mi aduce renta vreun aport
Ca un paşă stau în vârf de pat
Plini de griji să nu fac vreun efort

Toată viaţa mea am suportat
Lucruri care nu le mai suport
Hotărât de astăzi să mă bat
Numai pentru propriul confort,
Ca un paşă stau în vârf de pat...

rondel de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme de toamnă

Poeme de brumă
Pe-a timpului humă –
Poeme de vise şi vers,
Gutui parfumate
De toamnă brumate
Din rod de lumină-am cules.

Frunze de jar...
O toamnă-amnar,
O toamnă, adesea, cu ploi,
Etern parfumată,
În gri colorată
Se scurge, se scurge în noi...

E toamnă de-acum,
Durere şi fum,
Purtând şi tristeţi şi tăceri,
E toamna din noi
Când desculţi, amândoi,
Căutăm amintirea de ieri.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!