Poezii despre vreme, pagina 13
Încă nu mi-a sosit ceasul
Încă nu mi-a sosit ceasul,
Nu mă jeliți înainte de vreme,
De zeci de ani parcă așteptați
Să-mi bată clopotele!
Clopotele bat pentru alții deocamdată,
Pe care nu-i jeliți.
Mie încă nu mi-a venit ceasul,
Simt asta în vene,
Dumnezeu și mai câțiva de acolo
Mă iubesc,
Simt asta în tâmple.
Nu mă jeliți înainte de vreme,
Clopotele catedralei nu mă sperie,
Sunt o înaltă formă de artă,
E o onoare pentru mine să le ascult.
Nu mi-a venit rândul,
Simt asta în sânge,
Acut,
Încă mai pot să-mi ridic fața din țărână,
Încă mai pot culege o floare,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire de peste mare
Iubire de peste mare, pasiune ce-mi e stare,
Fericire ce mă doare, dor de tine ce-mi e soare
În zilele de întristare și în vise îmi apare...
Stai cu mine, fi-mi aproape de peste albastre ape,
Caută, găsește-mă, și a ta dorește-mă,
Ia-mă și iubește-mă, mereu fericește-mă...
Zi de toamnă arămie, ce-mi doresc eu va să fie -
Iubirea mea să îmi vie, carte, cel puțin, să-mi scrie,
Să-i răspund cu o poezie, să-i spună ce deja știe...
Vreme trece, vreme vine, gându-mi e mereu la tine,
Anii vin și trec în grabă, amintiri mă năvălesc,
Sufletu-mi arde-n iubire, de dor, dragul meu, tânjesc,
Și de nu vei fi al meu, tu vei ști că te iubesc...
poezie de Elena Vlădescu (10 noiembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este viața
Viața este o suflare,
sau poate ceva mai mult.
Este scurtă-îmbrățișare
a timpului petrecut.
Viața e o alergare,
maraton fără sfârșit,
După fericirea care
ne-a vrăjit, ne-a amăgit.
Viața e o căutare
într-un timp nedefinit,
A miracolului care
doar în vis ne-a ispitit.
Viața este o fereastră
deschisă spre viitor,
Către care viața noastră
nu are aripi de zbor.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku
vreme geroasă -
viscol în tot județul
de dimineață
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
recunoașteți-vă viața
atâta vreme
cât nu sunteți singuri
poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1994)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ție
ce trist mi-e gândul rezemat de umăr
ce vesel umărul de gând
aprinde stele, rând pe rând
uitat de vreme și uitând de număr
cu muchie de zori încetișor
în suflet întunericul îmi sparge
întinde albe aripi la catarge
corăbiei cu Olandezul Zburător
să pot pluti cu ea în orice mare
să pot veni în orice colț de lume
în orice stat ce poartă al tău nume
chiar dacă statul ăsta porturi n-are...
ce trist mi-e gândul rezemat de umăr
ce vesel umărul de gând
că stele stinje rând pe rând
uitând de vreme și uitat de număr
poezie de Iurie Osoianu (13 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spirit rătăcit
Îl văd... după morminte se ascunde
Mă privește cu frică, curios,
Coronile de plastic aprinde
În fața crucii, devine furios.
S-a rătăcit între lumi... spirit tâmp
Acum îi ține nopții de urât
E ca un mărăcine pe un câmp,
Înconjurat de flori și omorât.
În piatra funerară de vreme bătută
I se ascunde trecutul bonlav
Va mai rămâne o vreme tăcută
Până-i va rosti, numele de sclav.
Dac-ar putea să povestească luna,
De cate ori s-a speriat de chipul lui
De ochii aceia ce căutau întruna,
Să prindă un suflet, sa fie doar al lui.
[...] Citește tot
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murim... ca mâine
E-așa de trist să cugeți că-ntr-o zi,
poate chiar mâine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voioși, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume după noi;
cortegii de-anotimpuri și de ploi,
cu păr din care șiruie răcoare...
Și iarba asta o să mai răsară,
iar luna tot așa o să se plece,
mirată, peste apa care trece -
noi singuri n-o să fim a doua oară.
Și-mi pare-așa ciudat că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură,
când viața e de-abia o picătură
între minutu-acesta care bate
[...] Citește tot
poezie celebră de Magda Isanos
Adăugat de Musat Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Moartea resuscitează România
Moartea vine prea devreme
niciodată nu te-ntreabă
dacă pentru ea ai vreme
să te muți colea sub iarbă
Niciodată nu te-ntreabă
ce-ai făcut cu tine totuși
în suc propriu o să fiarbă
ca un lan Doamne de lotuși
Ce-ai făcut cu tine totuși
dacă pentru ea ai vreme
de pe Nil pe Gange Trotuș
moartea vine prea devreme
Niciodată nu te-ntreabă
înger dacă ești sau iarbă
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Pentru suprema seminție umană,
Pentru sonora glorie din veacuri viitoare,
Eu am fost lipsit de cupă la al străbunilor ospăț,
Și de veselie lipsit, și de onoare.
Pe umeri mi se aruncă câinele-lup,
Dar după sânge eu nu sunt lup peste vreme:
Mai bine, ca pe o căciulă, mă băgați în mâneca
Șubei fierbinți din stepe siberiene...
Ca să nu văd nici fricoși, nici noroi vâscos.
Nici însângerate coaste în roate;
Ca să-mi lumineze, argintiu, noaptea vulpi polare,
În ale lor primordiale frumuseți codate.
Du-mă în noapte, unde curge Enisei
Și pinul ajunge până la stele lucide,
Pentru că, după sânge, eu nu-s lup peste vreme
Și pe mine doar cel egal mie mă va ucide.
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1935), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!