Poezii despre toamna de mihai eminescu, pagina 13
Toamnă-n octombrie
Ceea ce vezi, nu e ce crezi...
... E, totuși, toamnă prin livezi,
Se-adună vis de ger furat,
Festin caduc, netulburat,
Mi-e dor de tine... Și-i ciudat,
N-ai ochii verzi.
Pocalul tău cu must de cer,
L-am deșertat în cerebel...
Plutind sub mantie de vis,
Adie iz de paradis,
Păcate vechi, de jar nestins,
De plumb și fier.
Ce e cu tine? Ce păcat...
Ascuns în umbră, ferecat,
Sufletul tău de poame dulci,
Alungă clipe dragi și lungi...
În toamnă cor de nibelungi
Peste asfalt.
[...] Citește tot
poezie de Mugurel Pușcaș
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e toamnă azi...
Mi-e toamnă azi...
Numai puțin.
Și îmi zâmbește roș-gălbui,
Un vechi refren... nu-l mai retin.
În vârf de deal,
Gutui.
Mi-e toamnă azi...
Numai un strop.
Un colț de cer mai azuriu
Acoperit de-un nor miop.
Pământul încă-i fraged,
Viu.
Mi-e toamnă azi...
O picătură.
Un strat de frunze arămii
Se scaldă suav în arătură.
Tu, zâmbet cald,
Să vii!
poezie de Mihaela Grigoroiu (5 septembrie 2016)
Adăugat de Mihaela Grigoroiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prințul Melancoliei
Eminescu file din poveste
poezie atârnând de stele
înapoi sau înainte este
un album de răni rebele
Poezie atârnând de stele
trece-mi viața pe curat
zilele cu poezii sunt grele
lung e cerul dar bogat
Trecând moartea pe curat
înapoi sau înainte este
Eminescu rege-adevărat
Eminescu file din poveste
Poezie atârnând de stele
cu tăceri Doamne rebele
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norii se desfac în două
Norii se desfac în două ca perdele suspendate
Și pe cerul plin albastru se arată o cetate
Strălucind și uimitoare dintre munții colțuroși
Ce-o înalță mai în stele. Din fereștile de aur
Vezi lumina cea verzie pătrunzând (din semn de Taur):
E Valhala ce se-nalță dintre munții-i neguroși.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intr-o lume dominata de incultura, prin creatia literara Mihai Eminescu continua sa arate acestei lumi adevaruri camuflate.
Nervi de toamnă
(Toamna... iar sunt copil)
Toamna... iar sunt copil,
Prezența mea am pierdut-o...
Si iar defilează, umil,
Mizeria uitată de cei ce-au cunoscut-o.
Inima, grea, se izbește-n bizare cadențe....
Oftică, toamna și zdrențe...
Despre asta nu, despre aceea nu,
Frunze la vânt...
Hohu,
Si eu am fost pe pământ,
Dar unde-ai fost tu?
Sunt iar in orașul enorm.
De cei ce se sting, nimeni nu regretă.
Dorm...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ochii tăi citisem
În ochii tăi citisem iubire dinadins
Și-n calea vremii steaua mea
O clipă s-au aprins.
Apoi ca foi uscate, văzduhul coperind,
Văzui nădejdi și fericiri
Naintea mea pierind.
Dup-acea dulce clipă, ce-atâta mă uimea,
Nainte chiar de-a răsări
Se stinse steaua mea.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nervi în noapte
E toamnă. Noapte. Plouă. Insomnie.
Deschid albumul cu fotografii:
Cei vii sunt morți, pe când cei morți sunt vii, -
Și toți îmi dau o criză de fobie.
Îi văd trecând prin viața mea pustie
Cu relativul vieții lor pustii...
Și-n pragul absolutei veșnicii,
Aștept să-mi sune ceasul lor și mie.
Mereu ciocanul vremii cade greu
Și-mi bate cuie la sicriu mereu,
Cu iscusința lui stăruitoare...
Și-mi fură somnul spaima de pământ...
Și mor mereu cu clipa care moare...
Și-afară-i toamnă, noapte, ploaie, vânt...
sonet de Mihai Codreanu din Turnul de fildeș - Lira neagră (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Când ai venit pe lume, plângeai sfâșietor,
Și-n preajmă numai zâmbet în ochii tuturor,
Când ai plecat, un zâmbet plutea pe chipul tău,
Și-n preajmă numai lacrimi, pârău lângă pârău!
catren de Mihai Eminescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catren sfasietor, de fiecare data cand il citim pe Eminescu este o zi spe ciala, intram cu drag in jocul [...] | Citește tot comentariul
Eminescu
Etern va lumina deasupra noastră
Mai mult decât o stea luceafăr sfânt
Incandescent lucind în und-albastră
Nepieritoare lacrimi de cuvânt.
Eram un pumn de grâu zvârlit pe-ogor
Sămânță-nnobilată cu cerescu'
Ca-n România să-ncolțească-n dor
Un binecuvântat popor de "Eminescu"!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e steluță
Nu e steluță tremurătoare
Să nu gândească în drum de nor
La altă steauă strălucitoare,
La alt amor.
Numai o viață pe gând de moarte,
Numai o frunte ce-a-ngălbenit,
Numai un aton fără de soarte
Nu e iubit.
Galbena steauă fără lumină,
Altar să n-aibă un Dumnezeu,
Este-al meu suflet care declină,
Sufletul meu!
poezie celebră de Mihai Eminescu (1867)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!