sun tzu munti

Fiii patriei

Pe drumu' lung, scăldat de soare,
Înmiresmat de zarzării înfloriţi,
Trec formaţii militare,
Fiii patriei iubiţi.

În calea lor apar agale,
Frumoase fete vin pe rând,
Să le arunce câte-o floare
Cu multă dragoste în gând.

Pe drumul drept, măreaţă glie,
Merg fiii tăi de azi,
Şi mândri sunt de-o Românie
Cu sonde, munţi, păduri de brazi.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Adolescentina
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săniuţă

Zboară, zboară săniuţă
pe zăpadă lină.
Dealu-ntreg şi potecuţă
de copii sunt pline.

Unii zboară ca săgeata,
alţii-n joc se-adună.
Cu obrajii ca muşcata,
râd cu voie bună.

De pe crengi de brad, poznaşii
neaua-n drum o sfarmă.
Fug în codru iepuraşii
speriaţi de larmă.

Vântu-aleargă-n munţi, pe coame,
sclipeţ alb să cearnă.
Câte daruri ne-aduci, Doamne,
chiar şi-n miez de iarnă!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea voinţei

Plăceri albastre şi nevinovate
Trec perechi, perechi
Florile din faţa casei.
(pe care le-ai plantat aseară)
Sar coarda.
Trăim pe lume nebună de iubire.
Şi fluturii aceştia
Frumuseţi efemere,
Îmi gâdilă tălpile.
Norii se ascund, în joacă
După munţi şi după soare.
Ce faci? nu vii?
Închide robinetul, iubitule,
Şi lasă pentru mâine
Puţină lumină.

poezie de Julieta Daiana Bock
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri

Eu n-am să plâng după iubiri ce mor,
Ci doar suspin la ce-ar fi fost să fie
De le aveam cu mine pe vecie.
Le-aş fi-mbrăcat în straie de lumină
Pe cap cununi de dor cu iasomie
Şi peste toate- munţi de duioşie.
Iar hrană le-ar fi fost a mea trăire
Cu suflet, cu durere şi iubire
Stropite din belşug cu poezie.
..................................
Dar au ales să plece-n altă parte
Şi au rămas de mine necântate.

poezie de Angelina Nădejde (20 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar ţie...

Florile de pe câmpii
De pe dealuri, de pe munţi
Toate ţi le-aş da, să ştii
Numai să nu te încrunţi;
Ţi-aş mai oferi o cupă
Fără fund de fericire,
Seara să-ţi gătesc o supă
Să am parte de iubire;
Cafeluţa dimineaţa
Înmuiată cu-o ţigare
Şi-o felie cu dulceaţa
Buzelor în sărutare;
Uite-aşa pe-o zi pe alta
Eu mă rog mereu să fie,
Dragostea ne e unealta
Traiului cu modestie...

poezie de Vasile Zamolxeanu (27 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radiografie

Totul se vedea înlăuntrul lui distinct,
precum a-i privi din câmpie spre munţi,
imediat după ploaie:
anii aveau înfăţişarea unor arhipelaguri pestriţe
împrăştiate de vânturi potrivnice,
zilele, conturul unor meteoriţi în miniatură
căzuţi pe maidane insalubre;
orele nu depăşeau mărimea locului de popas
pentru câteva vocale privilegiate;
secundele ocupau obscura suprafaţă
a unui punct final.

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de ploaie

Dau năvală stropii-n văi
Biciuie copaci şi căi
Şi în piept de stâncă-oval,
Sună calcaru'-a metal.

Dintr-o negură din cer
Unde stele-albastre pier,
Nori de ploaie se armează,
Zarea fulgere-o brăzdează.

Prin pădurea înverzită
În al ceţii sân dosită
Stropii reci fără cruţare,
Şterg a păsării cântare.

Ploaia deasă-o să rămână
Peste tot acum stăpână
Pe ogoare, munţi şi văi,
Se dezmaţă stropii săi.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inerţii

Nimic nu-i de colo
Şi nu voi renunţa gratis
La proiectele auto impuse
Dincolo de aparenţe
Apar munţi de proiecte
Dincolo de intenţii
Se văd coloşi de aspiraţii
Dincolo contemplaţii
Se văd etape în devenire
După nuanţe incerte
Răsar fluvii de inerţii
Peste secole de vis
Întrevăd paşii regăsiri
Călăuziţi de serafimi
Senzaţia de reuşită
Se va înfiripa activ
Cu fiecare intenţie
De colo până dincolo.

poezie de David Boia (18 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ştim ce e nemurirea

Noi nu suntem născuţi prin pustiuri,
pe noi nu ne puteţi amăgi.
Avem sufletele din munţi şi din râuri
şi inimi de foc. Suntem vii!

Ca vulturii ne-nălţăm pe creste şi stânci
şi nu avem frică de moarte.
Vorbele ne sunt profunde, adânci,
suntem însetaţi de dreptate.

De-o fi să plecăm din viaţă curând,
din asta nu ne pierdem cu firea.
Zamolxe ne trimite-napoi pe pământ.
Noi ştim ce e nemurirea.

poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Lasă... Lasă...
Ca mâine voi pleca de-acasă
Si greierusul negru se va sui pe masă.

Am trecut prin câmpii chiuind,
Ca un steag multicolor desfăsurându-mă,
Peste munti, peste marile adâncuri,
Aplecat peste atâtea oblâncuri.
Am gonit caii cei iuti ai tineretii,
Să nu aud sunând cornul vietii, tristetii.

Am alergat
Si n-am întâmpinat
Nici un portal zăvorât;
M-am desfăsurat de la gleznă la gât
Si-acum mi-i urât.

poezie celebră de Eusebiu Camilar din revista "Cetatea Moldovei", nr. 6 (iunie 1943)
Adăugat de cipass
Comentează! | Votează! | Copiază!