sant un prost

Lui Octavian Hoandră, moderator la Realitatea TV, care a spus că e incorect ca şpaga luată de medici de la pacienţi să fie condamnată penal (pamflet)

Că medicii sunt prost plătiţi,
O ştim şi noi, cei urgisiţi;
Dar nu ai dreptul, omul brăgii,
Să faci apologia şpăgii.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (17 august 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încet, încet te uit... dar nu, nu pot

Rareori ne gândim la ceea ce avem,
dar mereu la ceea ce ne lipseşte,
spunând:
Acesta este modul,
în care eu trăiesc în present...

Acesta este modul,
în care definesc eu, cine sunt cu adevărat,
un prost, dar un prost îndăgostit.
Acesta este modul,
în care definesc eu iubirea,
ca pe ceva de sine înţeles... dar fără tine...

Nu te mai visez iubita mea,
încet, încet te uit... dar nu, nu pot.
Nu te mai chem, te-am alung din mintea mea,
şi nici nu te mai pot iubi... sau nu.
Încerc doar să par indiferent,
la fel cum ai fost şi tu...

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudocriticii literari

De-ai fi un geniu ne-ntrecut,
Un unicat nemaivăzut,
Se va găsi un cap pătrat
Să critice ce ai creat;
Se va găsi un prost, precis,
Să critice ce tu ai scris.

pamflet de George Budoi din Critică şi critici (2 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un semn de moarte rătăcit...

îmi las mâna atârnând de-o faşă,
mă doare umărul cumplit,
ieri l-am lovit cazând de-o dată,
un şanţ în el m-a tolănit

şi pentr-o clipă îndelungă,
în ochii mei a fost nimic,
când m-am trezit striga o umbră,
ce-mi ridica trupul căzut

şi ce durere nemiloasă,
ce chin în mine cuibărit,
mă zvârcolea simţind cum lasă
un semn de moarte rătăcit

acum când scriu, scriu doar cu stânga,
căci mâna dreaptă n-o mai simt,
simt umărul ce se tot umflă,
şi-mi ţine orele scrâşnind

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atlas

Aud pârâind şi mi-e teamă că se rupe
pânza putredă şi albastră de deasupra noastră
Şi stelele-au să cadă

Şi-o să se vadă
tencuiala coşcovită, mucedă,
din spatele ecranului.

Simt greul, tot mai greul.
Am un fel de cancer,
Ceva creşte în fundul ochilor mei.
E greutatea, numai greutatea de negură şi zgură
sedimentată în ouăle sterpe din capul meu.
Ochi fără mâini.

Port în spinare mizeria asta
tot mai plină de păduchi tot mai plini
de Duhul Sânt şi de zmerenie.

Ăştia îl au pe Dumnezeu.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Predescu din Placenta de gheaţă - poeme elementare (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia: Câinele moare de drum lung...

Mă uit la tine îndelung,
Căci eşti şi prost şi rău, lichea;
Un câine moare de drum lung,
Tu o să mori de grija mea.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (22 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traseul

dacă scriu
prost o să dezamăgesc o şopârlă aproape
veritabilă care-mi urcă pe voce până în gât
de când mă
ştie ea o ştiu şi eu: o
dezamăgesc
mai mereu
are cozi (de tenor) de lăsat
pe traseu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trafic

Se pot vedea superbe gâturi
împietrite
de lebede
cu ochelari de cal
la volan.
Care te pot ucide fulgerător
într-o clipită
cu graţia aceea la care ai visat toată viaţa ta
de biciclist prost.

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde nu sunt iubit

Nu intru acolo unde nu sunt iubit,
Nu, nu, un, doi, trei, patru,
Sirenele cântă, fiindcă atunci am să moooooor
De dorul tăuuuuu, ah, Aida, eşti genială, scrii bine,
Un artist bun scrie şi prost, un artist prost
Scrie întotdeauna bine, subconştientul nu ştie carte,
Neoplatonicismul este un neoplasm, feriţi-vă,
Aţi citit jurnalul unei căpuşe, dar ştiaţi că Iisus
A zâmbit în acest an? După mine vine viitorul şi invers.
Fiindcă... exprimă un adevăr neexprimat.
Tinereţea – urmă de neşters. Cele mai citite
Sunt ciupercile. Infinit este corpul vid.
Argumente nu pot fi, cu himerele cum stai, lectore?
E imposibil ca tocmai acum să plecăm definitiv.
Simbol, ocol, rol, col. Puzzle, Moselle, Meisel.
Doctorul zice, eşti nebun? Eu zic – UN.
Matlock, Muldul, Trevor, Trevayne.
Lib şi Tab. Clădirea părăsi Loring.
Un taxi se uită pe uşa laterală.
Şi ce rezistă? Contrariul curgerii,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adorabilei mele soţii

Nevastă, iar te-am supărat,
năpastă de nevinovat!
Când văd că-n ochi îţi sar scântei
rămân în pană de idei,
eşti rea şi aprigă mereu,
iar vinovat rămân doar eu.
Din teama de a nu greşi
năzbâtii fac în orice zi,
nici să mă controlez nu pot,
deşi-mi dai zilnic peste bot.
Nici foame, cred, n-o să-mi mai fie,
mi-e teamă de bucătărie
şi iau poziţia de drepţi
când după uşă tu m-aştepţi,
profiţi că am un handicap
şi îmi "trosneşti" tigaia-n cap,
să dai, te rog, mai uşurel,
dar pe cocoaşă, că sunt chel!
De frică şi de spaimă zac,
mă tot întreb ce pot să fac,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!