radu popescu

Iridiu

Ai ratat zbaterea cireşei
Care creşte.
Ca de fiecare dată,
ţi-ai întors privirea
Doar spre visele tale.
Visele şantier - uitate mereu
Sub var stins
Ca sub o zăpadă pietrificată.

Concavitatea oglinzii
Scapără o reflexie acuzatoare
O îndepartare ascuţită
Mă seceră cu privirea din alt timp
Mă ascund, din nou, în acelaşi
Căuş al santierului îngheţat.
Mi. e imposibilă fluiditatea prezentului,
Liniştea prelungirii
Naşterii
Mişcarii...

poezie de Simina Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Malaga

Fără bani...
Zadarnic!
Nimic întipărit pe retina inimii,
În Joia tineretului,
Când un pahar de Malaga
Şi-un "Un, doi, trei, toţi... Malaga!"
Pot spune mai mult decât
Te iubesc.

Mai adevărat şi mai roşu
Ca oricare dintre noi!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada studenţească

Din noaptea-aceea neagră nu mai ştiu
Nimic despre vecinul meu ca scrumul.
Poate-a plecat în zori, de timpuriu,
Poate-a murit, căutând zadarnic fumul.

Sau poate totul n-a fost decât vis
Ori vreo halucinaţie, pe care
Am încercat-o lâng-un manuscris
Într-un amurg cu vânt şi febră mare.

poezie celebră de Radu Stanca din Poezii (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abstract

Sub păcate toţi picăm
luând cu noi marea iubire,
clipele de fericire
prea devreme le uităm.

Ne apare un punct gol
şi se face tot mai mare,
crescând până-n disperare
cu răceala unui pol.

Cu păcatele murim
şi n-am terminat povestea
nopţi întregi stăm cu tristeţea.
şi am vrea să repetăm.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofrandă

Îmi cresc aripile până urnesc stânci...

Câtă putere în zodia acestui final,
În care mă voi dărui obligatoriu
Acestei atmosfere încărcată de rutină,
Acestui peisaj aleatoriu,

Îmi cresc venele până prind rădăcină!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mama şi ţara înseamnă prima credinţă;
două păcate pe care Dumnezeu ţi le permite.
Unul este soarele care se ridică sincer deasupra furtunii,
celălalt ia locul pâinii pentru a-ţi menţine trează fruntea.
Dacă nu te ancorezi de rădăcina acestor păcate dulci,
te stingi încetul cu încetul în umbre de lanţuri.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intimă

Voi alăpta doar copii din flori,
Doar ei îmi vor purta numele,
Zidind
Peste cenuşă
Oraşul,
Îi voi învăţa să păstreze curăţenie
Aruncându-te
La coşul cu gunoi.

...

Dimineaţa,
Gunoier anonim,
Adună prin cartier
Amăgirile...

N-am riscat să-i cer
Niciodată
Să te ia!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egoism candid

Mă doare fiecare formă
primită
fiecare măsură...

Puţine reuşesc să-mi atingă adâncul
cele multe zidesc împrejuru-mi...
Armură..

Ciudat,
când îi văd fermi şi virili
gata să-mi rostuiscă sufletul
Dintr-o lovitură,

Simt o simplă şi inexplicabilă nevoie
De a mă iubi
Singură!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1977)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă s-ar putea vreodată
Să măsori nemăsuratul
Să cuprinzi nemărginirea,
Să stai, străbătând neantul,
Să fii nici unul, nici altul.

Dacă s-ar putea vreodată
Neiubind să fii iubirea,
Nesperând să fii speranţa,
Nevorbind să fii vorbirea,
Negândind să fii gândirea

Dacă s-ar putea vreodată
Să auzi neauzitul,
Să priveşti în nevăzut
Şi să afli neştiutul,
Ar urma iar începutul?

poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până-n pruncenie

Ochii când obosiţi închid
mă duc în gânduri înapoia,
până când am înflorit
din lapte băut anevoia.

Nu pot, şi-aş vrea gânduri să tragă
de oase, piei, de cărni în timp,
până-n momentul când de dragă
măicuţa mă avea copil.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!