prim�vara �i biserica

Înfiorări

Vara mea frumoasă sta să-mi plece tristă,
Furişând sub frunze trei petale mov
Ca la leturghii, tânăra măicuţă,
Dezlipindu-şi greu ochii din ceaslov.

Vara mea frumoasă îmi plângea pe scară,
Asfinţea urcând trepte către cer,
Ca o profeţie ce dispare-n seară,
Rânduită-n ceaţa muntelui Tabor.

Mă crezusem munte! O crezusem... vară,
Mi-nmuiase piatra cu trei levănţici;
Movul ei frenetic, răsucit brăţară,
Dispărea-ntristând floarea de arnici.

Şi-am rămas doar stânca de lângă cetate,
Isihasta mov trei zări s-a făcut,
Voi domni sub ochiul de lumină-n noapte
Până piatra-mi neagră de la început,
Hrisolit, safire, ambre luminoase

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfa 17

Vara
adoarme uşor,
vacanţele-i preamăresc
odihna,
puii rândunicii
iau lecţii de zbor,
semn că toamna
e la orizontul
ţărilor calde.

poezie de Ion Ţoanţă din Alfa Mirabilis (noiembrie 2016)
Adăugat de Lucia Mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima din toamna

De cand n-am stat in ploi de vara
Nu stiu nici eu, nici ploaia de afara
Acum e toamna si pe strazi cad grei
Picuri marunti eterni pe friguroasele alei.

Cu lacrima una se fac cand zboara
Si se aseaza pe aleea ce odata-n vara
A sustinut alti picuri ce cadeau pe buze
Si mai apoi se revarsau ca niste muze.

Doar eu si ea cunoastem ce a fost odata
Intre baiatul ce iubea la nebunie-o fata
Si eu cunosc ce-a fost si ce nu este
Intre baiat, alee si fata din poveste.

Aleea vrea sa-mi mangaie obrajii reci
Eu o opresc si-i spun cuvinte seci
Caci ploaia de afara ma indeamna
Sa nu o las sa-mi fure lacrima din toamna.

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara s-a dus

Am lăsat în urmă vara,
Toamna mi-a ieşit în cale,
Iar şi-a-ncreţit fruntea, ţara:
Ploi de crize vin, rafale!

Câmpu-i trist şi secerat,
Oamenii se-ascund prin case,
Plânge cerul, aritmat,
Peste frunzele rămase.

Sufletele ni se-nchid
Ca o pleoapă obosită,
Între noi creşte un zid...
Gândurile trec prin sită.

Melcii sunt acum stăpâni,
Scot coarne impertinente,
Nici tineri şi nici bătrâni,
Dar lipsiţi de sentimente.

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Toamna,
frunzele căzând
Nu sunt
Decât
lacrimile copacilor ce plâng
După vara trecută.

poezie de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte de toamnă

e toamnă târzie-n palmele verii
se scutur copacii în rugi si blestem
cu umeri de ceara si joben de matase
isîşi leapada vara in tamaia din lemn.

cavaleri de rugina din trambite suna
sorocul iubirii in pas cadentat
în tropot de cai cu coamele rosii
răsună potcoava si pintenii bat.

herghelia de frunze, napustind rasaritul
cu fruntile albe de-argintii din flori
anunţă rascoala tacerii pe buze
ce-n furii se zbate cu timpu-n sudori.

triumfă privirea din geamatul serii
străluce scanteia pe trup in parfum
se-ascunde şi ceasul la sanul secundei
e-o noapte de toamna in vara de-acum.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu râde

trece şi vara asta
vine iarna
şi nu vom mai scrie nimic până-n decembre
când...
uite cum ninge

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că luna este prea departe,
Şi că mi-e pustie vara.
Că moartea ta nu are moarte,
De-aia plâng eu miercuri seara!

catren de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dusă-i vara, s-a aşezat iar toamna
Cu ale ei culori, arome dar şi brume.
Ne bucurăm să îi vedem aramă...
Mai trece un an cu rele şi cu bune!

catren de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liguriei

Pe munţii tăi, in timpul din tinereţe
am construit un drum
sus printre castani;
Lucrătorii ridicau bolovani
şi scoteau afară vipere-n ciorchini.
Era vara privighetorilor
diurne (solare), pământurilor albe,
deltei râului Roja.
Scriam versuri despre cea mai intunecată
materie a lucrurilor
vrând să transform distrugerea,
căutând dragoste şi inţelepciune
în singurătatea frunzelor tale solitare.
Şi se surpa muntele şi vara.
Chiar şi de-a lungul mării
zgârcit in Liguria e pământul,
cum măsurat este gestul
celui ce se naşte pe pietrele
malurilor sale. Dar dacă ligurul*
ridică o mànà,

[...] Citeşte tot

poezie de Salvatore Quasimodo, traducere de Nastasia Herinean
Adăugat de Nastasia Herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!