poezii de nina cassian

Donna miraculata

De când m-ai părăsit mă fac tot mai frumoasă
ca hoitul luminând în întuneric.
Nu mi se mai observă fragila mea carcasă,
nici ochiul devenit mai fix şi sferic,
nici zdreanţa mâinilor pe obiecte,
nici mersul, inutil desfigurat de jind,
- ci doar cruzimea ta pe tâmplele-mi perfecte,
ca nimbul putregaiului sclipind.

poezie de Nina Cassian din Ambitus (1969)
Adăugat de Legendarus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum sa nu o iubesti pe Nina Cassian?

Zâmbind

Zâmbind cu umeri ascuţiţi,
cu părul, fără noimă încăierat la tâmple,
cu irişii albaştri-aurii
plin de tăcere, iată-te cum vii
şi te învecinezi cu mine.

Zămbind depun pe gâtul tău
sărutul înrudirii, şi mă îmbrac în seară
(în singurul veşmânt ce mi-a mai rămas)
şi tot zâmbind, tot fără glas,
întineresc a suta oară.

poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...) flacăra poeziei legată de popor a continuat totusi să ardă, luminînd calea spre ziua de mîine. Cu intensităti diferite, razele ei animă creatia unor poeti de mult intrati în istoria literaturii române, ca: G. Topîrceanu, Al. Toma, Emil Isac, G. Bacovia sau maestrul Tudor Arghezi, pe care avem bucuria de a-l număra si astăzi printre membrii activi ai rîndurilor noastre.

Nina Cassian în Un congres al scriitorilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ali, spre deosebire de Colin, nu era nici înalt, nici frumos, nu fusese ilegalist, nu-i plăcea poezia modernă, dar m-am îndrăgostit de el până peste cap şi fără argumente. (...) Când mă ascultase cântând la Ateneu sonata mea pentru pian şi vioară (cu Mircea Săulescu) i-a spus surorii lui, care stătea lângă el: eu cu femeia asta am să mă însor...

Nina Cassian în Memoria ca zestre
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tumefiere

Eu am ştiut că timpul o să treacă.
Eu am ştiut.
Februarie e cel mai scurt
şi-mi rămâne plânsul afară din teacă.

Tare curge, curge...
Faima mea întâmplătoare
îşi face cruce
cu două picioare.

Pentru ca umilinţa jocului
să-mi fie lăsată,
m-am deplasat la faţa locului;
faţa locului era umflată.

poezie de Nina Cassian din La scara 1/1 (1947)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tumefiere

Eu am ştiut că timpul o să treacă.
Eu am ştiut.
Februarie e cel mai scurt
şi-mi rămâne plânsul afară din teacă.

Tare curge, curge...
Faima mea întâmplătoare
îşi face cruce
cu două picioare.

Pentru ca umilinţa jocului
să-mi fie lăsată,
m-am deplasat la faţa locului;
faţa locului era umflată.

poezie de Nina Cassian din volumul La scara 1/1 (1947)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea era frumoasă şi rea...

Ea era frumoasă şi rea.
El era rău şi frumos.
Erau unşi cu miere de viperă
de sus pînă jos.

Ea se temea de virtuţi.
El de virtuţi se temea.
Scutul păcatelor îi apăra,
şi pe el, şi pe ea.

Ei au trăit neştiind.
Ei au murit neştiind.
Sfinţii foarte trişti au rămas
în icoana de-argint.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu: Ai scris frumos, dar numai minciuni! În felul acesta ne pierdem credibilitatea şi cititorii...
Nina: Ce vrei să spui?
Mişu: Ai scăpat din vedere un detaliu esenţial pentru o ştire!
Nina: Care?
Mişu: Află că domnul din strada Doamnei nu era domn, ci doamnă!
Nina: Nu se poate!
Mişu: Ba da! Şi e cât se poate de logic! De ce crezi tu că strada aceea se cheamă "strada Doamnei"?
Nina: Simple speculaţii! Am studiat victima cu grijă. Avea trăsături eminamente masculine...
Mişu: Şi, totuşi, ai făcut o uriaşă confuzie...
Nina: Mişule! Crezi tu că, la vârsta şi experienţa mea, nu ştiu să deosebesc un bărbat de o femeie?
Mişu: Aparenţele înşeală, Nina! Când stabileşti sexul unei victime trebuie...
Nina: Încetează! Ştiu totul despre sex!
Mişu: Altădată, când investighezi o victimă, studiază-i cu atenţie anumite organe!

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

Era iarnă-n păduri,
urşi albi - nămeţii
moţăiau în scorburi adînci.
Din negre şi crîncene crengi,
pădurea îşi suia pereţii.

Umblam, obosiţi de paşi
prin zăpada cea grea.
Lîngă noi străjuia
un copac, ca un cerb uriaş.

Gura ta pe-a mea s-a închis
şi o flacără mi-a lucit sub pleoape,
ca şi cînd, cu foşnet aprins,
o vulpe-ar fi trecut pe aproape.

poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiam că volumul de debut era mai rafinat, mai complicat, şi ca vocabular, şi am început să-mi sărăcesc vocabularul. Am crezut într-un timp că aşa trebuie să fac. N-am fost oportunistă pentru avantaje care de altfel n-au venit. (...) Am făcut un mare ocol în propria mea devenire poetică, nu ştiu cum ar fi arătat această devenire fără acest ocol

Nina Cassian în Memorii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!