Poezii despre poame de toamna, pagina 13
Capriciile toamnei
toamna s-a strecurat sub tâmplele mele
cu damigeana plină de vin euforic
lumina duioasă trece prin perdele
pe masa de scris e un poem retoric.
recolta de prune s-a transformat în țuică
în satele ticsite de de pură hărnicie
și-s nunți în cămine și-i toamna voinică
dragostea rurală se scurge în vecie.
emoții de toamna le ascund sub nuc
livada cu meri are haina nouă
răsună sub sălcii cântecul de cuc
din crizanteme albe curge încă rouă.
trăiesc o toamnă blândă de poveste
și transform în slove visele celeste.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă iar
Cu toamna cum, eu iți spun:
am plecat...
și tu chiar nu credea-i
că poate fi adevărat.
E zi de toamnă cu soare
ce strălucește cu fast dureros,
cu frunze ruginii covor
ce ne amintesc de noi duios.
Cu mâinile ridicate la cer,
vei înălța rugăciunea ta,
o vei cânta din nou pe o ''ea'',
și urma pașilor ei din zori...
ce niciodată nu-i vei mai vedea.
Acum ai rămas același
tânăr trist și înlăcrimat,
cu ochi iluminați
privind luceafărul ce schimbă
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
La toamnă
La toamnă,
Voi însămânța aerul din spatele casei
Cu boabe de rouă.
La primăvară,
Vor răsări spice de lumină
Caldă ca pâinea lui Dumnezeu.
poezie de Lucian Velea (8 iulie 2016)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Rondel prin toamna vieții
Încet străbat prin toamna vieții
De vânt aleea pustiită;
Plimbarea lor este vrăjită
De amintirea tinereții.
Și dacă frunza-i arămită,
Ei nu se dau pradă tristeții;
Încet străbat prin toamna vieții
De vânt aleea pustiită.
Ea se simte-ntinerită,
Iarbă-n roua dimineții;
E ocrotită și iubită
Pe drumul greu al bătrâneții,
Ce-l străbat prin toamna vieții...
poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri de toamnă
Trece vântul cel hoinar,
Sărutând timpu-n zadar,
Că Toamna cea arămie
Tot în valsuri o să învie...
Și pe deal și pe câmpie
Și la om sub pălărie.
poezie de Valeria Mahok (1 octombrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Si totusi vine toamna
E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.
Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuneaza-n zbor
Varatec ploua in fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor.
Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis.
In clai de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aburii de vifor cerul moare
Mai este pana la nunta timp destul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Sonet de toamnă
O să mă las înduplecată
De toamna care va veni,
Voi sta cu ușa descuiată,
Fiindcă nu știu în care zi...
Prin frunza putredă din mine
Vin iubiții să se plimbe,
Să facă dragoste, în fine
Să jure că n-o să se schimbe.
Eu port eșarfe colorate,
Urzeala anilor trecuți,
Sub pași, frunze-scrisori uitate,
De la amanți nepricepuți.
Să treacă vara anodină!
Eu numai toamna sunt deplină.
sonet de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna dorurilor mele
Toamna dorurilor mele
Miroase-a gutuie coaptă
Și-a zvonit că mă așteaptă
Pe cărări cu porumbele,
Cu brânduși și cu alune
Văpăi roșii în amurg,
Buțile ce fierb cu prune
Coamă-nspumată de murg!
Toamna dorurilor mele
Mi-a-ntomnat chipul frumos
A frânt zbor de turturele
Întorcând vremea pe dos...
Din cufărul vechi de lemn
A scos țoalele cernite
Ne-a trimis bruma ca semn
Prin vâlcele desfrunzite.
Toamna dorurilor mele
A trimis pe frunze știri
Și coșarca de nuiele
A umplut-o cu-amintiri.
poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da
Da, m-am dus pe străzile de care îmi scrii tu...
E o jale de toamnă pe-acolo...
Pe la spital, la cazarmă, e trist, cad frunze...
La tribunal a fost un proces interesant.
Oh, într-o librărie au zburat câteva frunze uscate...
E toamnă, aș vrea să scriu versuri...
La gradina publică, un alcoolic francez
Se uită zambind la un strat de pansele.
La pavilionul muzicii era un corb
L-am întrebat de tine și nu mi-a răspuns nimic.
E toamnă... cu toții se grăbesc, dar e atât de pustiu...
Da, orașul își aduce balanța comercială,
E puțin mai trist, fiindcă e toamnă...
Eu încă nu mi-am găsit nimic...
Iți voi scrie mai pe larg altă dată...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Tributul
Numai aur printre clipe perindate
Printre ramuri și alee și ruine
Toamna și cu ea singurătatea
Își plătesc tributul cu suspine...
Frunze cad ivalmasind privirea
Zări albastre innalbesc cocorii
Toamna și cu ea desăvârșirea
Își plătesc tributele notorii...
Rog nesigur iarba de pe șesuri
-Nu pleca iubito de la mine...
Toamna și cu ea lăptoase cețuri
Își plătesc tributul cu destine...
poezie de Iurie Osoianu (18 noiembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!