o noapte

Dăruieşte-mi...

Dăruieşte-mi o noapte,
Dăruieşte-mi iubire,
Dăruieşte-mi mii şoapte,
Readu-mă-n simţire.

Dăruieşte-mi o noapte,
Dăruieşte-mi atingeri,
Dăruieşte-mi vieţi, şapte
Şi aripi ca de îngeri.

Dăruieşte-mi tu zborul,
Către infinit,
Dăruieşte-mi amorul,
Ce-l simt, înzecit.

poezie de Răzvan Isac (9 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micuţa doamnă

După o noapte ploioasă, ea s-a ridicat
din lacrimi.
Ca o ploaie singuratică. Plângea.
Eu nu mi-am desprins ochii din carte
Să nu îi şterg lacrimile.

Înainte de a adormi
Ea apare în ultimul capitol de roman

Nu pentru a plânge mai mult
Închizi cartea şi
îţi aşezi capul pe pernă.

poezie de Hassan Najmi din Intifada (2003), traducere de Mihaela Petrosan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La malul tău

Şti ce – mi şoptise cerul într – o noapte?
Că voi sta la malul tău ancorat,
respirând universuri.
Iar TU, vei mângâia muzica,
norii, briza, spuma din valuri.
Când bântuit e cerul de versuri,
căzute în râuri de plete
şi limpezite cu stropi de izvoare,
în ochii tăi, parte din mare.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

O picătură de dor

În ambalajul
Deja zgâriat,
A rămas o singură picătură de dor...
O picătură deja zgâriată de singurătate...
O singurătate deja zgâriată de timp...
Un timp deja zgâriat de tristeţe...
O tristeţe zgâriată de noapte...
O noapte zgâriată de gânduri...
Gânduri zgâriate de amintiri..
Amintiri zgâriate de suflet...
Un suflet atât de zgâriat de dragoste...

O singura picătură de dor... mai plânge după tine...

poezie de Anna Panovici
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte lungă

O noapte lungă, un păianjen negru,
Prinzând în pânzele lui foarte întinse
Zborul meu liber, umblet somnambul
Peste acoperişurile ninse.

Tu priveşti în tăcere mersul lin
Cu paşi mărunţi pe verticală
Şi mâinile tremurătoare ca nişte antene
Care pipăie spaima universală.

Fă-mi un semn să mă pot opri
În miezul visului încep să încurc
Ziua cu noaptea şi stânga cu dreapta
Şi zidurile pe care urc.

poezie de Ileana Mălăncioiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vikingii

E ceaţă, frig, o noapte întunecată,
Vikingi corăbii vin din depărtări
Fără de glas rămân, a lor armată,
S-apropie silenţios din depărtări.

În răcnete, spre ţărm ei năvălesc,
Mânaţi de al lor spirit aventurier
Nu au in ei nimic volintiresc,
Iar eu mă văd în lanţuri, prizonier.

Dintr-o dată apare, în galop nebun,
Iubitu-mi cal, bilet spre libertate,
Până în zori gonit-am, ca din tun,
Să dau de veste celor din cetate!

Ai mei ostaşi, în luptă îi îndemn,
Victoria-i a noastră, când înving,
Pe sabia cea dragă, fac un semn,
Când cade înc-un luptător viking!

poezie de Alex Dospian (februarie 2016)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori luna iulie ajunge pe la mijloc şi, în oraşul de provincie dintre dealuri, serile de vară sunt calde, deloc sufocante, mă gândesc la Claudia. Intervalul de vârstă pe care-l credeam la margine de lume a devenit extrem de palpabil, iar visele nu ştiu dacă mai pot umple o noapte întreagă. I-aş povesti că lucrurile despre care ne imaginam noi că vin de la sine n-au prea făcut-o. Că, de fapt, nimic nu "ţi se întâmplă" fără luptă şi fără să-ţi doreşti tare, mai tare decât alţii. Că oamenii acţionează după cum sunt construiţi şi te pot dezamăgi, unii chiar de mai multe ori. Că mai ascult încă Nirvana, chiar dacă nu reuşesc întotdeauna să am curaj, răbdare şi timp. Şi, uneori, uit că cea mai mare fericire din lume este să fii sănătos.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decaloguri comparative...

Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreţie, fără a lui împărăţie.
Nici un drum cu ocoliş, nu e fără ascunziş...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credinţa nu-i credinţă, dacă n-are stăruinţă.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viaţa nu e viaţă, de nu, îţi zâmbeşte în faţă.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca o beţie

Trăiesc între aplauze şi fluierături,
Muzică, spital, Internet, tăceri asurzitoare,
O adevărată beţie care se va încheia dincolo.
Sfâşiat pe dinăuntru, eram lipsit de orice perspectivă
De orice fericire, precum Soren K., un fel de K. al lui Kafka,
Ce ştiu falsul graur, falsa dominicană, cuiva îi creşte chelia,
Îi moare sufletul într-un trup încă sănătos.
Banale fete dominicane ce fac zurba ştiu ele ceva?
Beţie a puterii de furnică.
Ideile – singura bucurie. Să trăieşti vieţile
Câtor mai mulţi contemporani.
Şi totuşi – dement. Parcă vagoanele au luat-o razna.
Soartya mea este doar de a spune adevărul.
Cui prodest, cui bono?
Să pierd încrederea în voi?
Treptat meseria de scriitor devine submediocră.
Normalitate, numele tău este nebunie.
Câtă putere zace într-un om?
Poate că Duhul s-a instalat în tine?
Va mai veni o zi, dar înaintea ei va fi o noapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomi de gheaţă

Pomi de gheaţă,
pomi de gheaţă,
ce privirea ne-o răsfaţă,
frumuseţea-i doar la faţă!

Pe suportul vostru ludic,
apa sfântă, generoasă,
după o noapte geroasă,
a devenit periculoasă.

Strălucirea de poveste,
veste bună nu prea este,
ruptura de se produce,
moarte, cu ea, poate aduce.

Străfundul nostru-i de apă,
iar văzduhu-l tot adapă,
sufletul ni-i tot de gheaţă,
dă-ne, Doamne, o povaţă!

poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!